Book2Let

NOIEMBRIE - Brumar

2011-11-06T18:10:00.006+02:00

Pana la infaptuirea reformei calendarului de catre Iulis Cezar, luna noiembrie era "a noua" (november).Grecii au preluat termenul de la romani, imprimandu-i doar unele particularitati fonetice.Ei il pronuntau "noembrios", "noembris".De la ei termenul a trecul in multe limbi europene, printre care si in limba veche slava, in care i se spunea "noiabri", "noiamvrii".Prin intermediul acestei limbi, care a servit mult timp ca mijloc de comunicare in administratia, scoala si biserica moldoveneasca, el a fost adoptat si in limba noastra.In hrisoavele, actele de hotarnicie si scrisorile vechi moldovenesti noiembrie figureaza in formele: "noemvrie", "noemvre" si "noemvrii".

In popor pana si dupa introducerea numelui oficial "noembrie" au circulat si alte numiri.In Rusia luna noiembrie era numita GRUNDENI, de la "grud" (bulgari inghetati, drum rau plin de bulgari inghetati).

Termenii populari romanesti pentru aceasta luna sunt:BRUMAR, PROMORAR, BRUMARUL CEL MARE.
Provenienta lor e destul de clara: Brumar de la bruma si Promorar de la promoaroaca.

Un proverb versificat spune urmatoarele despre BRUMAR:

In luna lui rapciuni,
Cad copiii pe taciuni;
Iar in luna lui brumar
Cad si cei mari.

Proverbele lui Brumar se refera la starea vremii, contin unele observatii sinoptice.Prin ele se subliniaza ca aerul se raceste simtitor, s-au dezgolit copacii cu totul, iar brumele diminetilor sunt mai groase si frig mai tare la talpi.In aceasta perioada poate fi prezisa iarna: "Daca asuda ferestrele, va fi ger", "Daca tuna la inceputul lui noiembrie, va fi o toamna lunga", "Cand stelele par mai mari ca de obicei, va fi ger".

Exista in limba romana expresia "A fi batut de bruma", care are sensul de "a fi ofilit, indispus, slab, neputincios".Ea e folosita si la adresa oamenilor batrani, cu parul incaruntit.
Aceeasi zicala mai semnifica si "ceva foarte mic, sau iintr-o cantitate foarte mica".De exemplu, "bruma de bucate", "bruma de avut".
In poezia populara intalnim versurile:

Turcii ca pica
Ca bruma toamna...,

care redau cu totul alt sens - multi.
Prin proverbe poporul a ras de oamenii nesabuiti, care fac totul de-a-ndoaselea si uumbla "pe bruma desculti si pe roua incaltati".Pe de alta parte tot in forma aforistica a fost fixata observatia foarte importanta pentru oamenii din agricultura, ca "Daca infloresc salcamii, nu mai bate bruma".Dar aici nu mai este vorba de brumele Brumarului, ci despre cele din primavara.
_____________________
photo by me @ secondlife.com

Giveaway pentru stil

2011-08-24T18:46:00.005+03:00

Pasez aceasta carte intru lectura unei cititoare a blogului care isi manifesta interesul pentru ea lasand un comentariu in care sa scrie de ce o doreste.Suport taxa de expediere prin posta.
Fara like-uri pe facebook si alte conditii to-do.Cer doar un mail de contact ca sa stiu de unde s-o iau.M-as bucura si sa stiu ca din cand in cand ma viziteaza via GoogleFriendConnect, desi nici asta nu e obligatoriu.

Expediata Patriciei

Nina Garcia - Totul despre stil. Fashion, Lifestyle, Glamour

2011-06-08T23:10:00.002+03:00

De fiecare data cand te imbraci, iti dezvalui identitatea. Prin stil, impartasesti o parte din povestea vietii tale, punandu-ti in valoare creativitatea. Totul despre stil te ajuta sa iti explorezi personalitatea prin moda – acea latura intima care se desfata cu perspectiva si experienta minunata de a crea o imagine fascinanta.

De la cultivarea bunului-gust pana la evitarea faux pas ului in moda, Nina Garcia iti ofera un ghid al excelentei vestimentare! Cum si cand se poarta o anumita tinuta, cum se imbina culorile si materialele si, nu in ultimul rand, cum sa experimentam si sa ne jucam, acest manual de stil te invata cum sa iti creezi o imagine unica si personala. Un ghid ce nu tine cont de timp sau de spatiu si care isi propune sa le reaminteasca tuturor femeilor ca stilul etern este stilul personal si ca trebuie sa incercam sa ne redefinim prin sarbatoarea vie a modei.

„Stilul presupune sa ti descoperi propria identitate – sa afli cine esti si cine vrei sa fii in lume.” Nina Garcia

Parere personala pe scurt: carte de citit intre doua statii de autobuz sau pe buda.O frapanta asemanare este intre aceasta carte si Manualul de stil al Danei Budeanu dn care iarasi nu am invatat mare lucru.Acum stiu de unde s-a inspirat stilista noastra autohtona.Nu spun ca e o carte prost scrisa, atata doar ca nu fac parte in publicul tinta.Pentru ca o duduie sa ramana perplexa la aflarea truismelor enuntate de Nina ar insemna ca respectiva cititoare sa fi iesit acum din padure, fara urma de cunostinte in ale stilului sau fler sau curozitate macar in a incerca a construi unul propriu, si asta nu vine din partea uneia ca mine care se crede cine stie ce cunoscatoare.

Optiuni de cumparare:

site Nemira (momentan la oferta)

okazii (la un pret pe care chiar nu as vrea sa-l discut stiind ce informatii ofera cartea)

amazon, ebay .

Despre site-ul Nemira.ro am numai cuvinte de lauda totusi, fiecare comanda a fost livrata mai mult decat prompt, drept pentru care le-am si multumit pe Twitter.In plus, au adaugat in colet si o carte cadou.

In fapt, o sa si ofer cadou cartea acestui subiect, precum si cea primita cadou, unei cititoare curioase a acestui blog.Rog doar un ragaz de 2 saptamani, caci momentan e imprumutata spre citire.
Nina Garcia - Totul despre stil. Fashion, Lifestyle, Glamour

APRILIE - Prier

2011-04-10T12:39:00.004+03:00

Aprilie, desi era si el legat de o zeitate (Venus), totusi a primit numele pe alta cale.In a patra luna a anului natura "se deschide", pamantul isi dezbraca cojoacele de omat, se desfac mugurii, toate vietatile se grabesc sa iasa la soarele primaverii.De la verbul "a deschide", care in latina suna "aperire", a si provenit numele lunii Aprilie.

Cel care a atras primul atentia asupra acestei origini a fost poetul Ovidiu.

V.Alecsandri era de parere, ca si numele popular PRIER este de aceeasi provenienta.Intr-o nota la balada "Brumarelul", el arata: "April - prier (deschizator)...".Dar acest nume a fost lamurit si altfel.Prin etimologizare populara el era derivat de la verbul "a prii", considerandu-se ca botezatorii lunii aprilie au porni de la intentiia de a reda si fixa afectiunea lor fata de luna priitoare muncilor agricole si pasunatului.Exista chiar si unele expresii, in care Prier apare alaturat lui "a prii". "Prier prieste, dar si jupeste", zice un vechi proverb romanesc.Se are in vedere firea naravasa a lunii care prieste atunci cannd vine cu vreme calda si jupeste cand da friguri si ingheata semanaturile si livezile inflorite.Proverbul are si variante: "Prier ori prieste, ori despoaie", "Prier prieste, dar si pripeste" s.a.

Prier apare si ca personaj al unor legende si povesti populare.Iata cum este caracterizat el in povestea lui "Prier si cei doi frati":
"...Toate lunile anului sunt bune, dar luna lui Prier, vai...Amus ploua, amus e picla, amus ninge, si mai toate oile pier. Nu degeaba a zis cine a zis, ca Prier prieste, dar si jupeste".

Aluzii la firea schimbatoare a lunii date aflam si in literatura romana. M.Eminescu spune despre un personaj din "Scrisoarea IV", ca "ii rece si cu toane ca si luna lui april".

Vedem asadar o oarecare asemanareintre martie si aprilie in ceea ce priveste toanele lor atmosferice.Totusi Prierul e mai bland si se poate spune ca Martie il intrece in aceasta privinta.Graitoare este povestea lui "Martie si Aprilie", inregistrata acum mai bine de un secol.Iat-o:

"Odata Martie pofti pe Apilie la sindrofie.Aprilie puse boii la jug si gati caarul de drum, iar Martie dete cu omat si acoperii cimpii peste tot.S-a intors Aprilie acasa, ca era greu sa mearga cu carul.Lasa, zice, ca merg cu sania.Dejuga boii si-i puse la sanie, iar Martie facu sa fie cald si topi omatul, asa ca cursera piraiele si se revarsara riurile.S-a intors Aprilie acasa, ca nici sa treaca.S-a gandit cat s-a gandit, a inhamat boii la car, a pus in car sania si a mai luat si o luntre.S-a facut viscol mare, a dejugat Aprilie boii si i-a pus la sanie; a inceput sa ploaie, s-au facut apele mari, a pus Aprilie sania cu boii in luntre si a inceput a visli.Asa a ajuns, in fine, la Martie".

Din observatiile plugarilor reiese totusi ca aprilie e bine pentru roadele viitoare sa fie ploios: "Prier fara ploaie chheful taranului moaie", "Prier fara ploi, aduce in casa nevoi".Un proverb latin sustine acelasi gand: "Martie uscat, aprilie ud, maiul racoros, aduc belsug pe paine, poama si fin".

Prier, pe buna dreptate, este numit "al verdetii domn" (V.Alecsandri).
Este luna nadejdilor frumoase.
_____________________
foto via Koinup.com

Martie - MARTISOR

2011-03-06T17:47:00.005+02:00

Pe timpuri, cu multe veacuri in urma, anul nou incepea primavara, odata cu reluarea muncilor agricole.Si atentia oamenilor era indreptata spre zeul Marte, care pana a deveni zeu al razboiului, avea alta functie.La inceput el era zeu al agriculturii, protectorul vegetatiei.Prima luna a primaverii i-a fost inchinata anume lui.Pentru a-i castiga bunavointa, romanii aduceau in cinstea lui diferite ofrande, il slaveau in cantece si imnuri, organizau felurite ritualuri.In schimb el trebuia sa protejeze semanaturile, sa le fereasca de grindina, de furtuni si pasari.Numele lunii - Martius - s-a raspandit la multe popoare.Rusii numesc prima luna a prima luna a primaverii "mart", spaniolii "marzo", norvegienii "mars".Romanii ii zic MARTIE, MART, MARTISOR, MARTA, DOCHIA, CHIRDOSIA si GERMANAR.

Numele MARTISOR, care este un diminutiv al lui MART, vorbeste despre dragostea noastra fata de aceasta luna frumoasa, care vine sa ne trezeasca din somnul de iarna natura intreaga.Incep a curge la vale paraiasele, rasar brandusele, ghioceii, viorelele, incolteste iarba.Cu acest frumos cuvant a fost numit si acel suav suvenir, impletit din fire albe si rosii, p care obisnuim sa-l oferim pretenilor si cunoscutilor nostri si care a devenitun simbol al tineretii, dragostei, puritatii, credintei si sanatatii.

Prin traditie, primele, zece-douasprezece zile ale lunii marti sunt considerate ca fiind "zilele babelor","zilele babei Dochia(Odochia)","zilele babei Marta","zilele Chirdosiei".In perioada aceasta vremea este foarte instabila: se schimba brusc temperatura aerului, ploile alterneaza cu ninsorile.Parca ar veni primavara dar n-o lasa iarna.Cand ninge in martie spunem ca "baba Dochia isi scutura cojoacele".

Legenda spune ca Dochia a fost o baba rea si artagoasa.Ea avea o turma de oi si capre.Pe la sfarsitul iernii terminase nutretul si astepta sa iasa iarba, sa poate scoae turma la pascut.Intr-o zi ii porunceste tinerei sale nurori sa plece la padure si sa-i aduca fragi, ca tare ii era pofta.In gandul ei baba tragea nadejde ca nora va da de o pajiste inverzita si apoi va putea iesi acolo cu turma la pascut.Sarmana nora n-a avut incotro.A luat cosuletul si a pornit spre padure.Era frig si zapada cat vedeai cu ochii.Dupa o bucata e drum, iata ca da de o poienita unde ardea un rug, in jurul caruia sedea sa se incalzeasca doisprezece oameni.Erau lunile anului.Au poftit-o sa se apropie s au intrebat-o ce griji au facut-o sa umble prin padure pe o asemenea vreme.Si ea le-a spus necazul.Atunci unul din ei ii toarna in cos carbuni aprinsi.
-Mergi si-i du babei fragi.
Femeii nu-i veni deodata sa creada, dar cand s-a uitat in cosulet, era plin cu fragi frumosi.Cel care-i umpluse cosul era Martisor.
Daca a vazut baba fragii, n-a stat nicio clipa.Si-a imbracat toate cojoacele cate le avea si s-a pornit cu oile si caprele sale spre poiana cu fragi.Se lauda ca nu se teme de Martisor.Acela, indignat de purtarea batranei pastorite, e hotaraste s-o invete minte.O urmareste, dand cand ploaie, cand ninsoare.De ploaie incep a se ingrela cojoacele Dochiei si ea este nevoita sa le lepede unul cate unul.Cand l-a aruncat si pe cel de-al doisprezecelea, Martisor hop! si sloboade un ger.Baba s-a prefacut pe loc intr-o stana de gheata.

Legenda este plina de invataminte pentru cei aroganti, nesabuiti, nerabdatori si necumpatati.

Chipul Dochiei face parte din galeria personajelor mitice ale folclorului nostru.Prototipul ei poate fi gasit in chipul femeii atotstapanitoare, creat in epoca matriarhatului, cunoscut in mitologia tuturor popoarelor indo-europene sub diverse nume.

Din limbajul plugarilor transpare si denumirea de GERMANAR, care provine din verbul "a germina" - a incolti.

In incheiere, "Sfarsitul iernei" de Vasile Alecsandri:

S-a dus zapada alba de e intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii.
Cimpia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vint.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin ripi adanci zapada de soare se ascunde.
Piraiele umflate curg iute, sopotind,
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vested iata un fir de iarba verde,
Pe care-ncet se urca un galbin gindacel,
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarbga verde, o raza-ncalzitoare,
Un gindacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!

_
foto credit: arhiva personala si desenatori.ro

Februarie - FAUR

2011-02-14T20:07:00.004+02:00

Numele celei de-a doua luni a anului - februarie- provine din latinescul "februarius" - luna purificarii.Este luna lui Februus, care figureaza in mitologia romana ca zeu al purificarii si ca protector al pastorilor si turmelor.In timpul Lupercaliilor, sarbatoare pastoreasca din Roma Antica, ce se tinea la 15 februarie , i se aduceau jerfe tapi si capre, din pieile carora se taiau curele, numite "februa" (purificatoare).Toti cei prezenti se lasau loviti cu aceste februa, fiind convinsi ca in urma acestor "operatii" vor fi feriti de boli si neplaceri.

Numele oficial "februarie" a patruns in multe limbi.La noi el este uneori rostit FEBRUAR.

Deseori oamenii mai in varsta sustin ca februarie e luna fierarilor.Acestora li se mai spune f a u r i sau f a u r a r i.De aici au provenit numele populare ale lunii: FAUR si FAURAR.

Varianta FAURAR se intalneste mai mult in folclor.Sa ne amintim proverbele: "Faurar cu frigul scoate din lazi castigul", "Fie iarna cat de rece, numai faurar de-ar trece" etc.

Termenul FERECAR s-a nascut de asemenea in mijlocul mesterilor-faurari."A fereca" inseamna a incatusa, a pune in fiare, in lanturi.La figurat si despre gerurile lui februarie se spune adesea ca f e r e c a apele, imbraca lacurile si raurile in carapace dura si rece de gheata.Expresia "Faurul fereca si desfereca" este folosita si referitor la mesterii fierari, si la luna februarie.

In aceeasi ordine de idei este interesant de observat ca imaginea "ger-fierar" exista si in creatia orala a popoarelor slave.Avem in vedere chipul lui Morozco, care in unele povesti rusesti este un fierar si fereca apele cu ajutorul "crivatului de fier".Cat despre numele de FLUIERAR, se crede ca a aparut in asociatie cu fluieratul crivatului cumplit din aceasta luna.Luna februarie fiind cea mai friguroasa, se zice ca "ii frig de crapa si pietrele", "ii frig de crapa ouale corbului", "ii ger de crapa lemnele in padure".Si tot cu o vadita exagerare: "Ii frig de ingheata cenusa in vatra".Taria cojilor oualelor corbilor a fost pusa in rand cu cea a lemenlor si pietrelor nu intamplator.Ornitologii au stabilit ca, intr-adevar, ouale depuse de corbite in ianuarie si clocite pana in februarie, au o coaja dura si groasa.Gerul ajuta puii sa o sparga si sa iasa la lumina zilei.

In alte proverbe este vorba de comportarea cainilor pe timp de iarna.Expresia "e asa de friga incat ti-e mila sa lasi cainele afara" este cunoscuta in multe tari, mai ales europene.Alte zicale despre iernarea cainilor: "cainele ierneaza afara dar numai el stie cum", "si cainele iese din iarna, dar numai piele lui stie cum", "a iesi ca si cainele din iarna"

Adesea la vaza unor proverbe si zicatori stau intamplari adevarate sau povestioare pline de invataminte.Se spune cateodata "Tot cainele isi face casa iarna" sau "Iarna era asa de friguroasa, ca si cainele zicea ca-si face casa", "Cainele toata iarna isi face casa, si vara se duce la umbra".

Se spune ca un omulean sarman, nelipsit de simtul umorului, ar fi zis candva ca este gata "sa dea doua ierni pe o vara".Si vorbele lui de duh au capatat aripi, s-au raspandit in timp si in spatiu devenind pe drept cuvant, proverbiale.

________________
foto arhiva personala

Ianuarie - GHENAR

2011-01-23T13:59:00.004+02:00

sursa foto via Koinup

Romanii aveau obisnuinta de a boteza fenomele naturii (vanturile, curentii acvatici, constelatiile) cu nume mitologice.Ei spuneau: "luna lui Ianus", luna lui "Marte", samd.Numele lunilor din limba latina au patruns aproape in toate limbile globului pamantesc, odata cu introducerea in tarile respective a calendarului grigorian, de care ne folosim si in prezent.

Prima luna a anului romanii au hotarat sa i-o dedice lui Ianus, numele caruia venea de la cuvantul "usa", "poarta".Asadar Ianus era zeul usilor, un zeu deschizator de porti, un zeu al inceputurilor.Cu introducerea divizarii ciclului anual in 12 segmente cronologice, el a mai capatat o functie, cea de deschizator al anului nou.Mitologia romana il prezenta cu doua fete indreptate in directii opuse: una privea spre trecut, iar cealalta spre viitor.Se presupunea ca el cunoaste bine trecutul si poate prezice negresit viitorul omenirii.Afara de acesta, el avea la maini 365 de degete.Pictorii antici il desenau si cu o legatura de chei in mana, cum ii sta bine unui usier.In anii pasnici, Ianus tinea portile Romei inchise, iar in anii grei de razboi tot el avea grija sa le deschida.El era deci protectorul orasului.

In Rusia, lunii ianurie i se zicea "ghenvari", "ghenari".La 1700 Petru I a emis un ucaz (ordin, decret) prin care cerea sa se numere anii de la "I ghenari".Acest nume nou al lunii ianurie a substituit vechile ei denumiri populare de "prosinet", "seceni" si "Vasiliev meseat".El a patruns mai tarziu si in limba romana, sub forma denumirilor de "ghenar" si "ghenarie", pe care le intalnim in cronici si in diferite documente vechi.L-a "fixat" si poezia populara orala:

Ghenarie vine
S-aduce cu sine
Zile tot cu zapada
Si sarbatori cu gramada.

Printre numele iesite din uz ale lunii ianuarie este si cea de c a r i n d a r , care dupa parerea lui V.Alecsandri e legata de inceputul colindelor anului, prin "colinde" avandu-se in vedere "calendele" romanilor, cuvant ce denumea prima zi a fiecarei luni (in calendarul vechi roman), zi in care trebuiau achitate toate datoriile.La noi cuvantul "carindar" a fost pus in uz numai cu sensul de "prima luna a anului"."Carindar" nu mai este folosit astazi de catre vorbitorii limbii romane.Il intalnim doar in unele creatii folclorice mai vechi.Astfel in "Cantecul Gerului" se spune:

De ce n-ai venit in luna lui cuptor,
Cand ii Crivat bolnavior?
Ai venit in luna lui c a l i n d a r,
Cand is gerurile mai tari.

Dar pana la introducerea in circulatie a numelor lunii ianuarie, stramosii nostri numeau luna aceasta GERAR sau luna Gerului, subliniindu-se astfel o trasatura specifica a primei luni a anului, care dupa cum spune proverbul: "Incepe anul, dar e mijlocul iernii". "Gerar", ca si multe arhaisme, a disparut din vocabularul activ al limbii romane.Se intalneste foarte rar doar in creatile unor scriitori contemporani.

EXPIRAT! Placi de pick-up Electrecord de colectie.GIVEAWAY

2010-09-12T20:14:00.013+03:00

Cantece lautaresti
Orchestra: Nicu Stanescu
Voce: Constantin Eftimiu

I 1.Mai Gheorghita, un-te duci?
2.Niculai, Niculaita
3.Ce-ai in brate Marioara
4.Unde-a pus mandra casa

II 1.Coboara neica, coboara
2.La ciolpan cu frunza lata
3.Nici nu ninge, nici nu ploua
4.Tinerete, tinerete

Recital Maria Tanase

1.Dragi mi-a cantecele mele
2.Doina din Maramures
3.Aseara vantul batea
4.Iac-asa

1.Doina din Dolj
2.Valeleu
3.Foaie verde foi de nuc
4.Bun ii vinul ghiurghiuliu

Recital de muzica usoara romaneasca
I 1.Serenada tineretii, twist.
G.Grigoriu/M.Block
2.La un pas de fericire, twist moderat.
R.Serban/E.Mirea
3.Iubito, cha-cha.
H.Malineanu/H.Negrin
4.Pe Valea Prahovei, twist.
G.Grigoriu/A.Grigoriu/R.Iorgulescu
II 5.In tot ce e frumos pe lume, twist.
E.Roman/A.Felea/S.Georgescu
6.Canta o mandolina, rumba lenta.
G.Dendrino/A.Felea
7.Cum e oare? twist.
F.Bogardo/M.Fortunescu
8.Onesti, Onesti, medium fox.
T.Popa/T.Iancu
Voci: Constantin Draghici (1,6), Marcela Rusu (2), Luigi Ionescu (3), Ilinca Cerbacev (4), Aurelian Andreescu (5), Margareta Paslaru(7), George Bunea (8).

Recital Maria Lataretu

I 1.Doina olteneasca
2.De ce nu vii, neicuta-al meu
3.Pasare galbena-n cioc
4.De la Targu Jiu la vale

II 5.Haide hai, cu dor si luna
6.Drag imi e cerul cu ceata
7.As ofta sa-mi iese focul
8.Hei luna
9.Pe campul cu florile

Recital Lili Ivanova

I 1.Amore twist
2.Come te non c'e nessuno, medium fox.
3.Vliubeniat orchestr, foxtrot.
4.Vola da me, twist.

II 5.Vorrei sapere per che, twist.
6.Morscoto momice varna, slow fox.
7.Nessuno al mondo, slow rock.
8.Non siamo piu insieme, bossa nova.

I 1.Babagianian - Mosti, cha cha.
2.Guarnieri - Ti voglio dare un fiore, cha cha madison.

II 1.Bennet - Young ones, twist lent.
2.Vivarelli - Non esiste l'amor, twist.

Muzica din filme indiene

I 1.Avaramu.Jaichishan (din filmul "Vagabondul")
2.Mera giuta he giapani/Pantofiorii japonezi.Jaichishan (din filmul "Articolul 420")

II 1.Murmuki na dek/Nu-ti intoarce privirea. Jaichishan (din filmul "Articolul 420")
2.Icekdana/Ghicitoarea.Jaichishan (din filmul "Articolul 420").

"Super Grup Electrecord"

1.Morning sky
2.El bimbo

Recital Roxana Matei

I 1.Chapeau de paille, samba
2.The trolley song, foxtrot

II 3.Reviens-moi, twist
4.Sitting on my la la, twist

Recital Doina Badea

I 1.Aliure, twist.
2.Anciedad, vals mexican.

II 3.Il minuetto do ottocentrote, twist.
4.Nulla rimpiangero, slow rock

1.De m-as face o cararuse.Voce: Dan Moisescu 2.Haide, hai cu dor si luna.Voce:Maria Lataretu

1.Cand m-am dus si eu la hora.Ion Luican
2.De la Targu Jiu la vale.Maria Lataretu

3.Geamparalele de la Topraisar.Solo acordeon: Marcel Budala
4.Joc de doi de la Oravita.Orchestra Victor Predescu

1.Colo-n vale, colo-n vale.Voce: Ana Pop-Corondan
2.Primavara cand soseste.Voce:Tita Barbulescu

Recital Maria Gatti

I 1. Original hully-gully
2.Schuld war nur die bossa nova

II 3.Cuore
4.Mr.Twister

Angela Moldovan
I 1.Am un bade tinerel
2.Cimpoiul la nunta

II 3.Mi-am facut bundita noua
4.Asta e Moldova mea

Maria Lataretu, Ioana Radu

I 1.Ia mai canta din vioara
2.Tudorito nene

II 3.Hora Bucurestilor
4.I-auzi mandro turtureaua

Muzica din filmul "Dragoste la zero grade"

I 1.Saniuta dragostei, twist
2.Toata lumea canta, twist

II 3.Rsti fotogenica, twist
4.Poiana soarelui, slow rock

Recital Maria Ciobanu

I 1.Fir-ai tu sa fii de dor
2.Azi noapte cand m-am culcat
3.Ma dusei pe camp cu flori
4.Ia-ma dor si du-ma, du-ma
5.Vine dorul primenit
6.Eu ti-am spus, neica, prin stele.

II 7.Frumos canta mierla-n lunca
8.Fir-ai tu sa fii de deal
9.Neicuta dupa Oltet
10.Am un puisor oltean
11.Toti militarasii vin
12.Mai Marie, mai olteanca.

S-au donat!

O poveste - Ion Baiesu

2010-05-21T19:52:00.003+03:00

Intr-un oras de provincie, cu multi ani in urma, doi tineri se iubeau cu disperare - povestea ati mai auzit-o, probabil, undeva sau ati citit-o in cine stie ce roman de azi sau din trecutDe ce se iubeau ei cu disperare? Pentru ca dragostea lor nu avea nicio perspectiva, parintii lor se urau intre ei de moarte si nu le dadeau voie sa se casatoreasca - stiu ca si chestia asta ati cicit-o sau auzit-o undeva, poate chiar intr-o piesa celebra a unui autor extrem de celebru, dar ce vina am au ca subiectul lui se potriveste cu subiectul lui? In fond, toata literatura si dramaturgia mondiala traiesc din aceasta intamplare atat de simpla si coplesitoare: un baiat iubea o fata.
Cum va spuneam, tatal baiatului era profesor de latina in localitate, iar tatal fetei era profesor de istorie, tot in localitate: cu prilejul unor sapaturi se gasise o piatra funerara pe care se afla o inscriptie ciudata, fiecare dintre ei lansase o supozitie, si de-aici s-a declansat o ura care nu s-a stins nici dupa douzeci de ani, pentru ca, fireste, a sosit alt specialist de la centru care a demonstrat ca piatra era lipsita de importanta, intrucat inscriptia cuprindea urmatoarele: "Aici zace sotul meu Costica Macelaru, fir-ar mama lui a dracului".Intre timp, batranii profesori au iesit la pensie, dar tot nu s-au impacat.Copiii lor, crescand mari si facand studii stralucite, s-au cunoscut printr-o intamplare neprevazuta si, calcand in picioare cu o superba inconstenta divergentele parintilor, s-au indragostit.Dragostea a crescut din zi in zi pana a inceput sa le parjoleasca sufletele, tinerii si-au dat seama ca nu mai pot suporta si au cerut voie sa se casatoreasca.Parintii au mugit ca niste fiare injunghiate, au zdrobit scaune si mese si au spart servicii intregi de vesela.Niciodata, au urlat ei, niciodata nu se va intampla asa ceva, doar peste cadavrele lor, doar dupa ce vor inchide ei ochii, si chiar si atunci, daca vor calca cuvantul lor, tinerii sa fie blestemati, iar copii ce-i vor naste sa aiba cozi de iepuri si coarne de tapi etc.Desi tinerii indragostiti au cazut in genunchi si au varsat lacrimi din abundenta, parintii s-au dovedit neclintiti si fanatici, ei nu vroiau sa admita aceasta casatorie nici in ruptul capului, nici unul,nici altul nu vroiau sa-si invinga orgoliul si sa cedeze.Cuprinsi de o muta disperare, tinerii s-au retras in parculetul orasului si au inceput sa ofteze cu atata profunzime incat oamenii care treceau pe langa ei simteau un nod in gat.Spre miezul noptii, cand luna tocmai se ascundea sub un nor pufos, cei doi au hotarat sa se sinucida.Adica sa-si ia viata, sa termine cu acest chin crancen, ce rost mai avea sa traiasca din moment ce nu puteau fi impreuna? A doua zi, intreaga localitate a aflat de intentia celor doi indragostiti si s-a infiorat.Tinerii mergeau de mana pe strazi, cu privirile pustii de tristete, cu sufletele goale de durere, iar cei din jur se intrebau mistuiti de curiozitate: oare cum isi vor lua viata? Se vor spanzura, se vor arunca in fata trenului sau isi vor taia venele cu o lama de ras?Tinerii s-au dus la unicul hotel din oras, au inchiriat o camera pentru o ora, dupa care el, baiatul, s-a dus la farmacia de vizavi si i-a spus batranului farmacist: "M-a trimis tata sa-mi dati niste otrava pentru soareci".Batranul farmacist a privit o clipa fata decavata a tanarului si a inteles despre ce este vorba, cunostea si el trista poveste.Da, desigur, a zis el, un moment, drept care i-a intins un pachetel in care se aflau niste prafuri.Ce fel de prafuri? veti intreba.Prafuri otravitoare? Nu, nici vorba.Erau prafuri purgative, care ajuta la spalarea stomacului.Tanarul s-a urcat in camera hotelului, unde il astepta nefericita sa iubita, a incuiat usa pe dinautru si, ca sa nu se lase ispititi de lasitate, au aruncat cheia pe fereastra.Dupa ce au impartit prafurile pe din doua, le-au inghitit cu acelasi pahar si s-au intins pe pat, imbratisati, asteptand moartea.Moartea intarzia cam mult, coprolul si-a facut efectul si disperarea lor a luat proportii inimaginabile: camera nu avea baie.Tinerii au fost nevoiti sa sparga usa si sa caute imediat o toaleta publica.Penibilul intamplarii i-a obligat apoi sa fuga din localitate si sa se casatoreasca separat.
Cu alte cuvinte, drama nu a mai avut loc.
Care e concluzia?Ca viata are ciudateniile ei (unele de-a dreptul grotesti) : transforma o tragedie in comedie, o inmormantare in nunta sau un mort intr-un om viu.
Traiasca viata!

Liber - schita umorisitica din volumul "Dragoste bolnava" de Ion Baiesu

2010-02-27T11:38:00.002+02:00

Cu totul si cu totul intamplator, intr-o zi oarecare, sotul veni acasa cu doua ore mai devreme ca de obicei.Deschizand usa, el o surprinse pe sotia sa cu barbat.Dupa spaima lor supraomeneasca, dupa chipurile lor ravasite si congestionate, dupa totala lor lipsa de vesminte, sotul deduse pe loc ca era vorba de un adulter.De aceea, primul lui impuls fu unul de agresiune: lua un cutit din bucatarie si se repezi asupra infame perechi.Dar nu apuca sa loveasca, deoarece amantul racni cu o voce neverosimil de ragusita:
-Domnule, nu da!
Sotul de opri cu cutitul in aer, uimit.
-Ce inseamna "nu da"?se interesa el.
-Adica nu lovi, se explica amantul.Nu este ceea ce iti inchipui dumneata.La mijloc e un sentiment.Eu o iubesc pe dansa.
Sotul fu surprins si derutat.Lasa cutitul jos.Vestea ce i se dadea era din cale-afara: tipul o iubea pe sotia sa!
-O iubiti de-adevaratelea? insista el.
-De-adevaratelea, preciza amantul.Si doresc sa ma casatoresc cu ea.
Sotul se prabusi pe primul scaun, iar cutitul ii cazu pe parchet. "Ei, fir-ar sa fie, gandi el, mi se marita sotia!Ziua asta trebuie s-o tin minte".
-In acest sens, continua amantul, stapan pe glasul sau, va trebui sa stam de vorba.Ca de la barbat la barbat.
-De acord, zise sotul, dar pune ceva pe dumneata, macar un pantalon, ca s-avem conditii egale.
Amantul isi trase un pantalon si o camasa, iar sotia sotului si amanta amantului isi arunca pe umeri un halat de baie.Cei trei se asezara in jurul unei mese rotunde.Sotia aprinse o tigara, amantul aprinse o tigara, sotul de asemenea.
-Va ascult, zise acesta din urma, facand toate eforturile pentru a-si pastra demnitatea.Deci va iubiti si vreti sa va casatoriti.
-Da, spuse amantul.Sper ca acum, dupa ce ati descoperit aceasta realitate, nu ne veti pune piedici si nu ne veti sicana.
-Draga, zise sotia catre amant, dansul nu este cine iti inchipui tu.E un om de onoare.
Acest gest al sotiei il impresiona vizibil pe sot.Demult nu mai auzise un cuvant atat de bun din partea ei.
-Fiti fara grija, n-am sa va sicanez.Din moment ce va iubiti, nu am nimic sa va reprosez.Sentimentul dragostei imi provoaca intotdeauna respect.Va urez sa fiti fericiti.
-Multumim, raspunse amantul in numele sau si al fiintei alaturate.Dar, desi ma jenez oarecum, sunt obligat sa va anunt ca eu nu am o locuinta corespunzatoare.Apartamentul ne va ramane noua.
-Tot ?! intreba sotul, ragusind el de data asta.
-Pai nu sunt decat doua camere pe hol.
-Dar voi nu sunteti decat doua persoane!
-Dar cat ai stat dumneata aici, cate persoane ati fost? Tot doua.
-In plus, noi vrem sa avem copii, interveni sotia.
-Bine, zise sotul, ma mut, o sa-mi iau o camera mobilata.Dar masina ramane a mea.
-Ce marca aveti? se interesa amantul.
-Dacia 1100.Cinzeci de mii la bord.
-Imi pare rau pentru dumneata, zise adversarul frans, dar va trebui sa ne lasi si masina.
Sotul se ridica manios.Nu, zau, era prea de tot.
-Si masina ?! urla el.
-Draga mea, zise amantul, calm, fa-ne cate o cafea.
Femeia intelese ca barbatii vor sa raman singuri si pleca in bucatarie.
-Domnule, zise amantul apoi, sa discutam deschis.Cunosti ce varsta are sotia dumitale?
-Treizeci si opt.
-Si jumatate.Raspunde-mi sincer: cine ti-o mai ia la varsta asta fara o inzestrare materiala corespunzatoare, adica fara casa si fara masina?
Sotul tacu, iar amantul puncta inca o data:
-Asa ca zi mersi.
Sotia veni cu doua cafele :una pentru ea sia lta pentru amant.Il privi lung pe sot, dupa care ii spuse razand oarecum parsiv, ca pe vremea cand o cunoscuse el, cu nouasprezece ani in urma, in autobuzul 31:
-Poate te grabesti, iar noi te retinem.
Sotul se ridica.
-Atunci, zise el, o sa mai trec eu alta data, ca sa discutam amanuntele necesare.
-Cand doresti, zise amantul, ca nu ne deranjezi.
Dar lasa-ne tigarile, ca ni s-au terminat.
Sotul lasa pachetul de tigari si o zbughi pe usa.
Ajungand in strada, el isi ridica mainile si privirea spre cer si urla ca scos din minti:
-Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!
Lumea il privea uimita.
-Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber! urla el si alerga pe trotuare, turbat de fericire.
Cum tocmai atunci trecea pe strada o masina a "Salvarii", cativa cetateni binevoitori pusera mana de la mana si-l imobolizara cu forta, in timp ce de sus, de la balcon, sotia si amantul priveau scena cu o nerusinata nepasare.

"Condica de reclamatii" - Ion Baiesu

2010-01-31T14:28:00.006+02:00

Ma apuca o foame cumplita, intempestiv, si intru intr-un mic restaurant marginas, cu nume duios, ma asez la masa, astept circa douazeci si doua de minute, il strig pe ospatar de noua ori(alo, pst, tovarasu, fii dragut, daca nu te superi, etc.), in sfarsit, vine. E nervos:
-Ce ma tot pasai, dom'le, ca nu stai in vant si-n ger, nu te ploua, nu te ninge!
M-am obisnuit sa nu raspund la provocari.
-Ce aveti de mancare? am intrebat.
-Friptura si carnati.
-Friptura de ce?
-Pai de ce poa' sa fie decat de porc?!
-Altceva?
-Nimic.
-O telemea, niste rosii, o salata...
-Dom'le, te mai gandesti dumneata, eu n-am timp de pierdut.
Revine peste alte douazeci si doua de minute.
-Dom'le, zic, da-mi o friptura, dar sa fie slaba.
-Nicio grija, o pun acum la cura de slabire.
Vine peste trei sferturi de ora cu o bucata de microporos, o talpa de bocanc cazon umblata pe doua fronturi, un ghem de zgarciuri si tendoane, grasa si sleita.
-Dom'le, zic, ce mi-ai adus dumneata aici este imposibil de mancat.
-Pai ce, te oblig eu s-o mananci? Ai comandat-o pe banii dumitale, poti s-o dai la caini sau la pisici.
Intr-adevar, sub masa mea forfoteau vreo cinci pisici si patru caini, aflati intr-o perfecta intelegere tacita.
-Draga, zic, fii amabil si da-mi condica de reclamatii.
-Ce sa fac?
-Sa-mi dai condica de reclamatii.
-Din ce-ti veni?
-Vreau sa scriu ceva acolo.
-Dar de ce nu scrii mai bine acasa, la parinti, la rude, zi-le ceva de sanatate si belsug.
Eram calm ca o stanca de granit si insistent ca un ciocan pneumatic.
-Daca nu-mi dai condica, anunt Inspectia comerciala. Aveti telefon?
-Avem, dar e cu lacat.
-Cheama responsabilul.
-Pai ce, eu sunt valet?
Ma duc personal si-l caut pe responsabil, intru prin niste birouri, prin magazie, bucatarie, spalatorie de vase, si-l gasesc la depozitul de vinuri, mancand pastrama pe un fund de butoi, impreuna cu niste amici, era o veselie nebuna pe ei; il chem deoparte si-i spun ca daca nu mi se da condica de reclamatii, ma voi adresa presei, merg pana-n panzele albe.Responsabilul se crispeaza, mai intreaba cu ce ospatar am avut de-a face, "e clar, zice el, ala e un obraznic ce nu s-a pomenit, maine il dau afara, poftiti la masa, va servesc eu personal, nici nu concep sa plecati din localul nostru nemultumit".Mi se aduce un muschiulet de vaca splendid, parca era pictat de Rembrandt, cu o garnitura de legume excelent asortate, plus painica prajita.Dar inainte n-ati dori o gustarica cu putin somon si putin batog? "Vai, dar de unde aveti minunatiile astea", zic eu naucit, dar responsabilul imi sopteste "lasati, nu e o problema pentru noi cand e vorba de un client pe care il iubim, ce-ati zice de o sticluta de Riesling vechi de 12 ani?"
Am mancat si am baut ca un rege, trei ospatari in frunte cu responsabilul roiau in jurul meu.La sfarsit, mi s-a adus o nota de plata modesta, din care lipseau gustarile si vinul, acestea fiind o mica atentie din partea trustului, dupa care mi s-a adus condica.Mi-am scos stiloul si am scris: "Acesta este, fara indoiala, cel mai desavarsit local din sud-estul Europei".Dupa care m-am iscalit descifrabil.
Am fost condus pana la masina de catre intregul personal al localului, ne-am sarutat cu lacrimi in ochi, promitand ca nu-i voi uita niciodata, sugerandu-mi-se, cu discretia cuvenita, ca nu ar strica daca as arunca cateva cuvinte in presa despre bunul lor renume.
In alta zi, intru intr-un alt local, cam de aceeasi categorie, cer de mancare, mi se raspunde destul de cuviincios, mi se aduce o friptura onorabila, dar ce-mi zic: de ce sa nu repet figura si sa fiu servit ca un conte? Drept pentru care cer condica de reclamatii. Vine insusi responsabilul cu ea, mi-o aseaza pe masa, mi se ofera un pix, dupa care ma apuc de scris: serviciul in acest local este defectuos, fripturile sunt necomestibile, personalul este murdar si insolent. Responsabilul ia condica si pleaca, demn. Peste cinci minute apare o tipa grasa, imbracata in alb, care imi spune ca ea e bufetiera si ce-am impotriva fripturilor ei, de ce insult o incadrata veche de douazeci de ani, cine sunt eu? "Cine esti tu, ma muratura, de te legi de mine, ca-ti dau o fleica peste gura, huliganule, zi mersi ca nu-l chem pe barbatu-miu ca sa-ti inmoaie oasele!" Intre timp, femeia de serviciu incepe sa mature in jurul meu, imi ordona sa ma ridic imediat de la masa, ma pocneste strasnic la turloaie cu coada maturii, dupa care ma ameninta ca cheama sectoristul, cum mi-am permis sa-i fac cu ochiul si sa-i propun sa o conduc acasa? Tot localul se uita la mine, vine ospatarul si ma anunta ca nu serveste clienti in stare de ebrietate, imi ia friptura din fata si ma calca pe bombeu, strivindu-mi doua degete strict necesare. Cand ies afara, in strada, imbrancit, dau nas in nas cu responsabilul, care tocmai imi dezumfla cauciucurile de la masina, pe motiv ca am parcat pe spatiul rezervat localului. In timp ce o lua la picior, grabit, acesta mi-a strigat:
"Ma, daca-ti place sa scrii prin condici, de ce nu te faci scriitor?".
Acum nu stiu cum sa procedez pe viitor cand intru intr-un local: sa cer condica sau sa n-o cer?

Fetita cu chibrituri - Hans Christian Andersen

2009-12-16T14:37:00.003+02:00

{Read the english version here, by clicking this text}

Era un ger de crapa pietrele; incepuse a ninge de dimineata; acum era pe inserate; aproape se inopta si noaptea era cea din urma in anul acela.

Prin viscolul cel mare, pe gerul cumplit, o biata fetita ratacea pe o strada.Era cu capul gol si cu picioarele goale.Avusesea ea niste pantofi, cand plecase de acasa dimineata, niste pantofi vechi pe care ii purtase mama ei, si care ii erau din cale afara de mari.De aceea, i-a si scapat din picioare, cand a trebui sa fuga din calea unor trasuri care veneau in goana; dupa ce-au trecut trasurile, ea s-a apucat sa-si caute pantofii.Un strengar de baiat insa o luase la sanatoasa, invartind un pantof intr-o mana, si razand in gura mare; celalalt pantof ii fusese strivit de trasuri.

Sarmana fetita nu mai avea cum sa-si apere piciorusele care se invinetisera de frig.Ducea niste chibrituri in sortul ei vechi si mai avea in mana si un pachet.In ziua aceea insa, cum era ajunul Anului Nou, toata lumea era grabita; apoi, pe asa o vreme rea, cine s-ar mai fi oprit sa ia seama la fetita care-ti facea mila cu aerul ei rugator.Ziua era pe sfarsite si ea nu vanduse nicio cutie cu chibrituri; nimeni n-o miluise nici macar cu un gologan.Tremurand de frig si de foame, ratacea din strada in strada; parea icoana celei mai negre mizerii.Fulgi mari de omat cadeau pe buclele blonde ale parului ei revarsat pe umeri.Toate ferestrele sclipeau in lumina; de la toate casele un miros placut se raspandea, acela de gasca fripta, pregatita pentru masa de seara.Dupa ce, in zadar, a mai cautat sa imbie pe unul si pe altul cu cate o cutie de chibrituri, nefericita copila si-a gasit un adapost la un colt, intre doua case, dintre care una era mai inalta ca cealalta.

Rupta de oboseala, s-a ghemuit acolo, punandu-si picioarele sub ea, dar era zgaltaita de frig, ii clantaneau dintii in gura si, cu toate astea, nu cuteza sa se duca acasa.Nu castigase niciun gologan si de buna seama, ca tatal sau avea s-o bata.De altfel, si in cocioaba lor saraca era frig ca si afara, acoperisul spart, vantul patrundea in voia lui, iar soba deloc.

Manutele fetei intepenisera.

"Dar, daca as scoate eu un chibrit, un singur chibritel!... Nu cred ca tatal meu are sa bage de seama.L-as scapara, si mi-as incalzi degetele!"

Zis si facut.Scapara chibritul, care pe data a si luat foc.Si, ce flacara frumoasa.Isi atinea mainile in dreptul flacarii.Deodata i se paru ca se gaseste langa o soba de tuci impodobita cu alamuri, ca focul palpaia si raspandea o caldura dulce.Fetita vroia sa-si intinda picioarele ca sa le incalzeasca, dar chibritul s-a stins pe neasteptate; soba s-a facut nevazuta, si copila s-a trezit stand acolo in frig, si tinand in mana un betisor pe jumatate ars.

Mai scapara un chibrit; lumina se lipi de un perete si peretele se facu straveziu.Fetita a putut sa vada ce se petrecea in odaia pe care o inchidea peretele.Masa era pusa.Fata de masa era alba, curata si straluceau pe ea farfuriile de portelan.Drept in mijloc, pe o farfurie mare, o gasca fripta intreaga, cu cartofi prajiti imprejurul ei; si ce sa vezi?Fara de veste gasca prinde a se misca, si a veni inspre fetita cu un cutit si o furculita infipte in pieptul ei.

Dar, ce folos? Chibritul s-a stins, totul iarasi s-a facut nevazut si in fata fetitei n-a mai ramas decat peretele rece si umed.

Copila scapara al treilea chibrit.Se vazu dusa langa un pom de Craciun, mult mai frumos decat cel pe care-l vazuse ea prin geamul usii la casa unui negustor bogat cu un an inainte.

Pe crengile verzi erau aprinse mii de lumanari in toate culorile.Mai atarnau bomboane, jucarii aurite si toate minunatiile!...

Se stinse chibritul, pomul paru ca se inalta la cer iar lumanarile lui par a fi stele, una din ele se desprinde si cade pe pamant, lasand in urma o dunga de foc.

"Are sa moara cineva" isi zise fetita.Batrana ei bunica, singura fiinta care o iubise si o mangaiase si care era moarta numai de putina vreme, ii spusese ca atunci cand vezi o stea cazand, un suflet se ridica in locul ei la cer.

Mai scapara un chibrit, se facu o lumina puternica si in fata fetitei se ivi batrana bunica: hainele ei pareau de flacari, fata ei era blanda si plina de bunatate.

"Bunica, bunica ia-ma cu tine, striga fetita.Oh! Si tu ai sa ma parasesti cand se va stinge chibritul; ai sa pieri si tu cum au pierit soba cea calda, gasca fripta si pomul de Craciun. Ramai, ramai, te rog, mai stai, sau ia-ma cu tine".

Apoi fetita aprinse al cincilea chibrit, si altul si, in sfarsit, pachetul intreg, ca sa poata vedea cat mai multa vreme pe bunica ei cea buna.S-a facut o lumina mai stralucitoare decat luciul de luna.Bunica nu mai era zbarcita si incovoiata ca atunci, cand parasise pamantul; era schimbata, intinerita si frumoasa.Apuca pe nepotica ei in brate, si, luandu-si zborul prin vazduh, a inaltat-o sus, sus, intr-un loc unde nu era nici frig, nici foame, nici amaraciune; acolo era scaunul lui Dumnezeu.

Si, cu toate acestea, a doua zi, trecatorii gasira acolo, in colt, trupul intepenit al fetitei, dar obrajii ei erau rumeni si parea ca surade nefericita copila; murise de frig in timpul acelei nopti care adusese pentru atatia altii bucurii si placeri.

Tinea in mana inclestata resturile unui pachet de chibrituri.

"Ce proasta a fost!... zise unul fara inima; cum a putut ea sa-si inchipuie ca niste chibrituri au s-o incalzeasca?..." Altii au plans mult langa ea, fiindca ei nu stiau ce lucruri frumoase vazuse fetita in noaptea de Anul Nou si nu intelegeau ca, daca ea suferise mult, gusta acum in bratele bunicii sale cea mai dulce fericire.

Ce (mai) citesc...

2009-11-28T14:38:00.007+02:00

Editura Nemira are in perioada asta o oferta de preturi minimale de nu poti sta deoparte, cel putin eu n-am reusit sa ma abtin sa nu-mi fac cadou macar trei carti.Cum le-am primit, m-am si pus pe lectura.Finante-Suspans-Filozofie.

In acelasi timp, cautam de ceva vreme "Universul intr-o coaja de nuca" a lui Stephen Hawking, la mana a doua si intr-un final m-am multumit cu varianta ebook in format pdf, in engleza.

Click pe poza-deschide in fila noua-download(butonul galben de la mijlocul paginii respective) aprox.27MB

Poveste neterminata - O.Henry

2009-11-06T23:28:00.003+02:00

{An unfinished Story by O.Henry, read the english version here}

Nu ne mai tanguim si nu ne mai punem cenusa in cap cand se vorbste de flacarile iadului.Predicatorii insisi au inceput sa ne declare ca Dumnezeu este radiu sau eter sau un compus stiintific oarecare si ca lucrul ce la mai rau la care noi, pacatosii, ne-am putea astepta ar fi o reactie chimica. Aceasta ipoteza este destul de agreabila; totusi, mai dainuie ceva din vechea si nobila teroare a conformismului religios.

Numai doua sunt subiectele despre care poti vorbi dand frau liber imaginatiei, fara riscul de a fi contrazis.Poti sa vorbesti despre ce ai visat noaptea si poti sa repeti ce ai auzit ca spunea un papagal.Atat Morfeu cat si pasarea in chestiune sunt martori incompetenti, iar omul care va va asculta nu va indrazni sa puna la indoiala cele povestite.Iata cum urzeala fara temei a unei viziuni nocturne va fi subiectul meu, ales cu scuze si regrete, in locul orizontului mai restrans al palavragelilor unui dragalas Polly (- nume dat de obicei papagalilor domesticiti).

Am visat un vis care este atat de departe de orice critica superioara incat socot ca tine de vechea, respectabila si regretabila teorie a judecatii de apoi.

Arhanghelul Gavril (-vestitorul stirilor bune, pe care Milton, in Paradisul pierdut, il aseaza la poarta raiului) sunase din trambita sia ceia dintre noi care nu raspunsesera indata la apel fusesera adusi in fata judecatii spre a fi cercetati.Am observat intr-o parte un grup de chezasi de profesie imbracati in haine negre de ceremonie si cu gulere incheiate la spate; dar se pare ca titlurile lor de proprietate imobiliara nu prea erau in regula si nu erau semne ca ne-ar fi putut scapa pe vreunul dintre noi de pedeapsa.

Un politist-musca -- un inger politist-- veni la mine in zbor si ma apuca de aripa stanga.In apropiere se gasea un grup de suflete cu infatisare foarte prospera, chemate si ele la judecata.
-Nu cumva faci parte din gasca alora? ma intreba politistul.
-Da' cinesunt aia? replicai eu.
-Cin' sa fie? spuse.Sunt...
Dar bag de seama ca aceste chestiuni fara importanta ocupa un loc pe care ar trebui sa-l implineasca povestirea.

Dulcie lucra intr-un magazin universal.Vindea dantela ingusta de garnisit pemargini, sau ardei umpluti, sau automobile, sau alte maruntisuri cum se gasesc in magazinele universale.Din ce castiga prin munca ei, Dulcie incasa sase dolari pe saptamana.Restul trecea in creditul contului ei si in debitul contului altcuiva in registrul de partizi tinut de D (-Dumnezeu) -a! Puterea Suprema, spuneti, Domnule Doctor in Teologie - fie, atunci, in castiful Puterii Supreme.

In primul an de munca in acel magazin, Dulcie fusese platita cu cinci dolari pe saptamana.Ar fi instructiv sa stim cum traia cu aceasta suma.Nu va intereseaza?Foarte bine; probabil nu va intereseaza decat sumele mai mari.Sase dolari, in schimb, sunt o suma mai mare.Am vrut sa va spun atunci cum traia cu sase dolari pe saptamana.

Intr-o dupa-amiaza, la ora 6, cand Dulcie isi infigea acul in palarie la o distanta de trei milimetri de medulla oblongata (latinescul pentru bulbul rahidian), ii spuse bunei sale colege si prietene, Sadie, fata care servea in stanga ei:
-Asculta, Sadie, stii ca diseara am intalnire cu Piggy (-Purcelul) si luam masa impreuna?
-Ce tot spui! exclama Sadie, plina de admiratie.Si mai zici ca n-ai noroc!... Piggy e un tip grozav; si intotdeauna duce fetele in localuri grozave. Intr-o seara a dus-o pe Blanche la Hoffman House, unde canta o muzica grozava si unde vezi o gramada de tipi grozavi.O sa petreci grozav, Dulcie.

Dulcie se repezi intr-o fuga acasa. Ochii ii sclipeau, iar obrajii i se colorasera in trandafiriul vietii adevarate - zorile vietii adevarate care se iveau. Era intr-o vineri, si-i mai ramasesera cincizeci de centi din leafa de pe saptamana anterioara.

Strazile erau pline de torentul de oameni care se revarsa in orele de varf.Becurile electrice de pe Broadway luminau puternic, atragand fluturii de noapte de la distante de mile, de leghe, de sute de leghe, din bezna din jur, ca sa vina cum vin nepriceputii la scoala, ca sa-si parleasca aripile.Barbatii imbracati in haine ingrijite, cu mutre ca acelea sculptate pe samburi de cires de lupii de mare din azilurile de marinari batrani, intorceau capul si se uitau lung dupa Dulcie, care trecea grabita pe langa ei, fara sa-i bage in seama. Manhattan, cactusul care infloreste noaptea, incepea sa-si deschida petalele de un alb-cetos cu miresme greoaie.

Dulcie intra intr-o pravalie cu marfuri ieftine, si cumpara, cu cei cincizeci de centi pe care-i mai avea, un guler imitatie de dantela.

Banii acestia fusesera destinati a fi cheltuiti in alt mod: cincisprezece centi pentru cina, zece pentru gustarea de dimineata, alti zece pentru pranz.Zece centi urmau sa fie adaugati la micile sale economii, iar cinci sa fie prapaditi pe bomboane de miambal (-suc extras din radacina plantei "lemn-dulce") - dintre acelea care-ti umfla falca intocmai ca un abces la masea si tin tot asa de mult.Miambalul era o risipa, aproape un lux gastronomic, dar ce inseamna viata fara nicio placere?

Dulcie locuia intr-o camera mobilata.Intre o camera mobilata si o pensiune deosebirea este urmatoarea: intr-o camera mobilata lumea nu stie cand rabzi de foame.

Dulcie se urca in camera ei de la etajul a treilea al unei case cu fatada cafenie (-pe la mijlocul sec. al XIX-lea, casele oamenilor bogati aveau fatada de gresie roscata) din West Side (-cartier luxos in partea apuseana a orasului).Aprinse lampa de gaz aerian.Oamenii de stiinta spun ca cea diamantul este cea mai dura substanta cunoscuta.Greseala.Proprietaresele de camere mobilate cunosc un compus pe langa care diamantul e un fel de chit de geamuri.Ele il indeasa in varfurile arzatoarelor de gaz (-ca sa-i oblige pe chiriasi sa faca economie de gaz) si poti sa te urci pe scaun si sa scobesti pana ce ti se rosesc si ti se ranesc degetele.Nici acul de par nu-l clinteste; sa-l numim deci - neclintitul.

Apuneam ca Dulcie a aprins lampa de gaz aerian.In lumina ei cu puterea unui sfert de lumanare, vom examina camera.Un divan, o masuta de toaleta, o masa, un lavoar, un scaun, de atata era vinovata proprietareasa.Restul ii apartinea Dulciei.Pe masuta de toaleta se aflau comorile ei: un vas de portelan poleit pe care i-l daruise candva Sadie, un calendar tiparit de o fabrica de muraturi, o carte de vise, putina pudra intr-o farfurioara de sticla si un ciorchine de cirese artificiale legate cu o panglicuta roz.

Rezemate de oglinda cu ape, stateau potretul generalului Kitchener (-Feldmaresal englez; "s-a distins" in razboaiele colonialiste din Egipt, Africa de Sud si India), al lui William Muldoon, al ducesei de Marlborough (-favorita reginei Anna a Angliei) si al lui Benvenuto Cellini.Pe un perete atarna o planseta de ipsos reprezentand pe un O'Calahan cu coif roman.Alaturi se gasea o litografie, imitatie de pictura in ulei, reprezentand un copil de culoarea lamaii, fugind dupa un fluture ca focul de rosu.Aceasta era sentinta definitiva - si niciodata infirmata - a lui Dulcie, in materie de arta.Odihna ei n-a fost niciodata tulburata de zvonuri despre capodopere furate; dupa cum niciun critic de arta n-a ridicat din sprancene in fata micului ei entomolog.

Piggy urma sa vina sa o ia la ora sapte.In timp ce fata se pregateste in pripa, sa ne intoarcem discret cu fata in partea cealalta si sa stam de vorba de una, de alta.

Pentru camera, Dulcie platea doi dolari pe saptamana.In zilele de lucru, gustarea de dimineata o costa zece centi; isi facea cafea si fierbea un ou la lampa de gaz aerian in timp ce se imbraca.Duminica dimineata manca imparateste: cotlete de vitel si gogosi cu ananas la restaurantul "La Billy", totul la pretul de 25 de centi - si dadea zce centi bacsis. New Yorkul are atatea tentatii cae te fac sa cazi in pacat!Mesele de pranz le lua la cantina magazinului universal unde lucra, si o costau saizeci de centi pe saptamana, iar masa de seara 1,05 dolari.Gazetele de seara - aratati-mi un newyorkez care nu cumpara zilnic un ziar!- o costau sase centi, iar gazetele de duminica-una pentru pagina de anunturi personale si alta pentru citit-faceau zece centi.Totul se ridica la 4,76 dolari.Unde mai pui ca trebuie sa-ti cumperi si imbracaminte si...

Dar mai bine renunt sa le insir.Aud de tesaturi minunate, vandute cu pret redus si de adevarate minuni facute cu acul si cu ata; dar ma cam indoiesc.In zadar caut sa le astern pe hartie, ca un adaos la viata Dulciei, cateva dintre acele bucurii care apartin femeilor in virtutea tuturor legilor nescrise, sfinte, naturale, neaplicate, ale dreptului divin.Fusese de doua ori la Coney Island (-insula in cartierul Brooklyn al New Yorkului, unde se gasesc distractii populare) si se daduse in calusei. Era neplacut sa-ti numeri placerile din vara-n vara, in loc sa le numeri din ora-n ora.

Despre Piggy e de ajuns un cuvant.Atunci cand fetele l-au poreclit asa, o rusine nemeritata a cazut pe capul nobilei familii a porcilor.Lectia despre cuvintele cu trei litere din vechiul nostru manual de ortografie cu scoarte albastre incepe cu biografia lui Piggy.Era gras; avea suflet de sobolan, obiceiuri de liliac si marinimie de pisica (fat, rat, bat, cat)... Purta haine scumpe si era expert in arta descoperirii fetelor care mureau de foame.Daca se uita la o vanatoare de magazin, putea sa-ti spuna cu o aproximatie de o ora, cat timp trecuse de cand mancase ceva mai substantial decat ceai si vreo prajitura de radacina de nalba.Se invartea prin cartierele comerciale si colinda magazinele universale facand invitatii la masa vanzatoarelor.Barbatii care plimba pe strada caini legati cu o curea il privesc de sus.E un ciudat specimen; asupra lui nu merita sa te opresti; pana mea nu-i de genul aceleia care i se potriveste; eu nu sunt dulgher de binale.

La sapte fara zece, Dulcie era gata.Se privi in oglinda cu ape. Imaginea era multumitoare.Rochia albastra-inchis, care cadea pe ea fara o cuta, palaria cu pana neagra, eleganta, manusile doar nitelus murdare - toate reprezentand renuntari la atatea, pana si la mancare - o prindeau de minune.

Dulcie uita pentru o clipa totul in afara de faptul ca-i frumoasa si ca viata era pe cale de a ridica un colt al valului sau misterios pentru ca ea sa vada minunatiile.Pana atunci niciun domn nu o invitase iasa in oras. Acum, pentru cateva clipe scurte, intra in viata de lux si de lumina orbitoare a "lumii bune".

Fetele spuneau ca Piggy e "galantom".O sa fie o masa ca-n povesti, muzica, doamne in toalete splendide ca sa ai la ce sa te uiti, si feluri de mancare din acelea care faceau ca fetelor sa le lase gura apa cand incercau sa vorbeasca despre ele.Fara indoiala ca o sa fie invitata si alte dati.

Dulcie vazuse intr-o vitrina o rochie albastra de matasica - economisind douazeci de centi pe saptamana in loc de zece, in ... ia sa vedem... vai, i-ar trebui ani de zile! Dar era un magazin de haine vechi pe Seventh Avenue, unde...

Cineva batu la usa. Dulcie deschise. Proprietareasa aparu cu un suras prefacut pe buza, cautand sa simta dupa miros daca se gatea cu gaz de furat.
-Jos e un domn care vrea sa-ti vorbeasca, spuse ea.Il cheama d-l Wiggins.

Sub acest nume il cunosteau pe Piggy nefericitele care aveau sa-l ia in serios.

Dulcie se intoarse la masuta de toaleta ca sa-si ia batista; apoi se opri in loc sas-i muisca tare buza de jos. Pe cand se uita in oglinda intrezarise o tara de basme si pe ea insasi, in chip de printesa care tocmai se trezea dintr-un somn lung.Uitase de cineva care o privea cu ochi tristi, frumosi, severi - de fapt singurul care putea aproba sau condamna ceea ce facea ea.Din rama aurita a fotografiei de pe toaleta, drept si zvelt, inalt, cu o privire mustratoare pe fata sa cu frumoase trasaturi melancolice, generalul Kitchener isi pironise asupra ei minunatii sai ochi.

Dulcie se intoarse ca o papusa automata catre proprietareasa.
-Spuneti-i ca nu pot sa merg, zise ea cu o voce stearsa.Spuneti-i ca sunt bolnava, sau orice vreti. Spuneti-i ca nu ies din casa.

Dupa ce inchise usa si-o incuie.Dulcie cazu pe pat, strivindu-si pana neagra de la palarie, si planse vreo zece minute.Generalul Kitchener era singurul ei prieten.Pentru Dulcie, el intruchipa cavalerul ideal.In privirea lui se citea parca o mahnire ascunsa, iar mustata lui minunata era un vis; ii era si putina teama de acea privire aspra si totusi duioasa din ochii lui.De multe ori lasa imaginatia sa zburde si-si inchipuia ca va veni odata acolo si va intreba de ea, cu sabia zanganind cand s-ar lovi de cizmele lui inalte.Odata, cand un baiat a izbit cu o bucata de lant un felinar, ea deschisese fereastra si se uitase in strada.Dar degeaba.Stia de altfel ca generalul Kitchener era in Japonia, unde conducea armata sa contra turcilor salbatici (-generalul Kitchener n-a fost niciodata in Japonia si nici nu s-a batut cu turcii, care n-au calcat niciodata aceasta tara) si ca nu va descinde niciodata din rama lui aurita de dragul ei.Totusi, in seara aceea, o singura privire a lui il invinsese pe Piggy.Da, cel putin in seara aceea.

Duap ce inceta cu plansul, Dulcie se ridica de pe pat, isi scoase rochia ei cea mai buna si isi puse vechiul ei capot albastru.Nu simtea nevoia sa manance.Canta doua strofe din "Sammy".Apoi isi concentra toata atentia asupra unei mici pete rosii de pe nas.Dupa ce termina si cu asta, trase un scaun langa masuta cu picioare schiloade; si cu o pereche de carti soioase isi dadu in carti.

-Ticalosul si nerusinatul! spuse cu voce tare.Si eu care n-am scos niciun cuvant si nu i-am aruncat nicio privire care l-ar fi putut face sa creada c-o sa ies cu el.

La ora noua, Dulcie scoase din cufar o cutie de tabla cu biscuiti si un borcanas cu gem de zmeura si se ospata de minune.Oferi generalului Kitchener un biscuit uns cu putin gem; dar el se multumi s-o priveasca asa cum sfinxul ar privi un fluture daca s-ar gasi fluturi in desert.

-N-ai decat sa nu mananci daca nu vrei, spuse Dulcie.Si nu-ti mai lua aerele astea si nu ma mai mustra din priviri.Ma indoiesc ca te-ai mai arata atat de maret si de intelept daca ar fi sa traiesti si tu cu sase dolari pe saptamana.

Nu era semn bun ca Dulcie se purta atat de grosolan cu generalul Kitchener.Mai intoarse pe Benvenuto Cellini cu fata in jos, cu un gest repezit.Dar nu trebuie s-o condamnam pentru acest lucru, deoarece ea crezuse intotdeauna ca Benvenuto Cellini e Henric al VIII-lea.

La noua si jumatate, Dulcie arunca o ultima privire portretelor de pe comoda, stinse lumina si se baga in pat.E groaznic sa te culci si sa spui "noapte buna" doar cu privirea generalului Kitchener, lui William Muldoon, ducesei de Marlborough si lui Benvenuto Cellini.

Pana aici povestea nu are, de fapt, niciun talc.Restul urmeaza mai tarziu - candva, cand Piggy avea s-o invite pe Dulcie din nou sa ia masa cu el, cand ea avea se simta mai singura decat de obicei, si cand generalul Kitchener, din intamplare, avea se uite in alta parte; si atunci...

Dupa cum am spus mai inainte, visam ca stau langa o ceata de ingeri cu infatisare infloritoare si ca un politist ma cuprinde de o aripa si ma intreaba daca fac parte din randurile lor.
-Da' cine-s aia? il intrebai eu.
-Cin' sa fie, zise el, sunt cei care au angajat femei la munci si le-au platit cu cinci sau sase dlari pe saptamana, cu care trebuiau sa-si duca viata.Nu cumva esti din tagma lor?
-Ma jur pe nemurirea voastra ca nu, spusei eu.Sunt doar acela care a dat foc unui azil de orfani si care a ucis un orb ca sa-i sterpeleasca maruntisul.

1899

Sinceritate - schita umoristica din vol.Dragoste bolnava, de Ion Baiesu

2009-10-09T16:27:00.002+03:00

Un tip (destul de mic, destul de gras), prezentandu-se sub numele de V.Ceapa, vine la un avocat pentru o problema.
-Va ascult, zice avocatul, aprinzandu-si o tigara scumpa si sorbind dintr-o cafea bine facuta, fara a-i oferi acelasi lucru clientului sau ( a se observa ca toti avocatii procedeaza in acelasi mod cu toti clientii).
-Uitati, zice clientul V.Ceapa, despre ce este vorba.Eu m-am casatorit cu un anumit timp in urma cu o femeie.Mai precis, cu sotia mea.Sotia mea este cam mititica, satena, bine facuta, bineintretinuta, bine propor...
-Amanuntele acestea au vreo importanta? intreaba avocatul in timp ce-si fuma tigara.
-Nu, raspunse V.Ceapa, dar am vrut sa fiti bine informat.Deci, ne-am casatorit si am dus o viata normala impreuna un anumit numar de ani, care, daca nu va intereseaza, nu vi-l spun.
-Spuneti-mi.
-Zece.
-Mersi.
-Deci am dus o viata normala zece ani.Ce s-a intamplat dupa zece ani?
-Ce s-a intamplat?
-Duap zece ani tocmai ma intorceam de la Buzau cu trenul.Ma duc la vagonul-restaurant sa beau o bere, ma asez la o masa la care se mai afla inca o persoana, mai precis o femeie destul de tanara si bruneta, care bea cafea si se uita afara, la peisaj, oarecum ingandurata, aproximativ trista.Abia mai tarziu, mai exact la Ploiesti Sud, ea s-a intors spre mine si m-a privit lung."Dom'le, zice ea, eu te cunosc pe dumneata de undeva." "Doamna, zic, e posibil, desi caltoresc destul de rar, avand un serviciu sedentar."
-Sunteti poet? intreba avocatul.Observ ca raspundeati in versuri.
-Domnule avocat, se supara V.Ceapa, eu am venit la dumneavoastra pentru altceva, nu pentru a fi ironizat.Daca aveam nevoie de o ironie, ma duceam la alt specialist.
-Domnule, zise avocatul, imi cer scuze, dar va rog sa fiti mai succint.Ma asteapta si alti clienti.
-Bine.Cum doriti.Voi fi mai succint.Ajungem in Gara de Nord si eu ii propun sa o ajut cu transportarea bagajelor, ceea ce dansa a fost de acord.Am condus-o pana acasa cu autobuzul 74, care merge destul de mizerabil, iar dansa m-a invitat in casa si m-a servit cu o visinata proprie.Din discutia care a urmat, ca sa fiu succint, a reiesit ca ne simpatizam reciproc si ea m-a intrebat daca n-as putea lipsi de acasa in seara respectiva, pentru a ne distra impreuna, ceea ce am si facut.A doua seara la fel, a treia seara la fel, pentru ca in cea de a patra seara sa ne dam seama ca intre noi s-a format un sentiment serios, drept pentru care eu i-am declarat ca nu pot sa ascund acest fapt sotiei, pe care nu am mintit-o niciodata in cei zece ani de casatorie, fiind cinstit cu ea pana la fanatism.Ea a fost de acord, spunandu-mi ca a divortat de fostul sot tot din cauza sinceritatii, pe care o pune mai presus de orice sentiment, drept pentru care m-am dus acasa si i-am declarat sotiei adevarul curat, adica "uite, draga, sa si-asa".Sotia a facut ochii mari, in sensul ca nu -i venea sa creada aceasta chestiune, ea era convinsa ca am s-o iubesc pana in mormant, si zice ca ar vrea sa stea de vorba cu persoana respectiva.De acord.A doua zi, seara, se imbraca sotia frumos, se imbraca si persoana frumos si iesim la un local de categoria intai.Aici, dupa ce am servit cate o friptura de porc destul de gustoasa, sotia si persoana au avut o discutie sincera, in timp ce eu ascultam orchestra, de asemenea destul de reusita, si situatia s-a lamurit: adica sotia a intels ca intre mine si persoana e vorba de ceva sincer si trainic.Pe urma, ca sa nu mai intru in detalii, sotia s-a intors singura acasa, iar eu am condus persoana acasa, fara insa a ramane la dansa, ci am venit imediat la sotie pentru a vedea care este concluzia la care a ajuns si ca nu cumva sa savarseasca vreun gest cu urmari.Sotia era foarte calma si mi-a spus ceva care m-a mirat, in sensul ca si ea e incurcata cu o persoana pe care a intalnit-o in parc, un barbat pensionat de boala la patruzeci de ani, dar care se prezinta foarte bine.Adica era de acord sa-mi dea divortul in principiu, nu insa imediat, ci dupa ce va vedea ce intentii are persoana pensionara cu ea, care persoana pensionara era si ea incurcata cu o femeie casatorita, pe care nu putea s-o paraseasca brusc, pana nu vedea daca nu cumva dorea sa divorteze ea sis a se casatoreasca cu el.Eu am propus atunci sa lamurim lucrurile cat mai repede cu putinta, ca sa nu ne cream probleme reciproc.In acest sens, sotia a aranjat o intalnire intre ea, eu si persoana cu care era incurcata, adica pensionarul de boala, care a venit la intalnire cu persoana casatorita cu care era incurcat.Am luat masa impreuna la un local cu gradina, am servit cate un muschiulet de porc si doi mici si am discutat lucrurile frans, reiesind urmatoarele, ca sa fiu succint: femeia casatorita cu care era incurcat pensionarul de boala nu avea pretentie la casatorie de la acesta, intrucat ea avea un sot destul de bine, adica avocat, om in varsta, de care nu dorea sa se desparta, deci ii dadea voie pensionarului de boala sa se casatoreasca cu sotia mea, intrucat nu a urmarit decat o aventura distractiva, dat fiind ca asa se plictiseste foarte mult, iar sotul ii da orisicat libertate doreste.In acest sens, pensionarul de boala, foarte bucuros, a invitat-o la dans pe sotia mea, iar persoana casatorita m-a invitat pe mine, intrebandu-ma in timpul tangoului ce perspectiva am, in ce sens doresc sa-mi refac viata si daca nu as dori sa incerc o combinatie cu dansa, ceva extra, adica fara pretentii, nici din partea mea, nici din partea ei, pentru ca nu doreste sa-si paraseasca sotul, acesta fiind avocat, om varstnic si ingaduitor.Eu i-am raspuns ca deja sunt in perspectiva cu o persoana fata de care am sentimente sincere, dar ca asta nu inseamna un refuz, trebuie sa ne vedem, sa ne cunoastem, poate ca e totusi bine sa discutam si cu sotul in caz ca ne intelegem, sa obtinem o despartire si sa ne casatorim, pentru ca mie imi plac lucrurile sincere si deschise, nu vreau sa am necazuri pe linie de serviciu, adica sa fiu acuzat de imoralitate, neseriozitate, instabilitate sau mai stiu eu ce naiba.In sfarsit, ca sa fiu succint, am contractat cu persoana o intalnire pentru a doua zi, anuntand-o in prealabil pe persoana din tren de chestiunea care s-a ivit, intrucat eu sunt sincer si nu pot sa mint.Dansa a zis ca e de acord sa ma intalnesc si cu Imparateasa Cleopatra, cu conditia sa fiu om de cuvant si sa nu o incurc, adica sa aleg ori alba, ori neagra.LA intalnirea de a doua zi, persoana care fusese incurcata cu pensionarul de boala m-a atras foarte mult si brusc din punct de vedere fizic si psihic, drept pentru care eu i-am propus totusi o casatorie, la care dansa a zis ca daca eu insist, atunci sa merg sa discut cu sotul ei in acest sens...
-Domnule, scuza-ma, dar ma doare capul, spuse avocatul, care inghiti pe loc un antinevralgic.Vorbesti de o ora, cand puteai sa-mi explici toate astea in cateva fraze.Am inteles: vrei sa te divortez.
-Nu, zise V.Ceapa, pentru asta am avocatul meu, care se ocupa de chestiune.La dumneavoastra am venit in problema sotiei.
-Care sotie?
-Sotia dumneavoastra.
-Ce-i cu sotia mea?
-Pai eu ce-am vorbit pana acum?! Nu v-am vorbit de persoana care a fost incurcata cu pensionarul de boala si care acum e cu mine?!
-Da,si?
-Cum "si"?
In sfarsit avocatul realizeaza situatia, se clatina de doua ori, dupa care cazu lesinat. V.Ceapa, un tip destul de mic, destul de gras si sincer, se ridica si pleca nedumerit.Trecand prin anticamera, ceilalti clienti ai avocatului il privira cu o antipatie evidenta.

DONEZ: Carti de informatica, liceu.

2009-09-21T13:28:00.007+03:00

In doua randuri am dat spre donatie aceste manuale si carti care mi-au apartinut, si in ambele cazuri beneficiarii au disparut e parca le-as da Antrax printre pagini.

Cu speranta ca a treia incercare e cu noroc va rog sa ma scapati de cartile astea.
Daca sunteti din Craiova, le predau personal.

Titluri(incepand din coltul stanga-sus):

-"Turbo Pascal.Algoritmi si limbaje de programare" -manual clasa a 9-a.Tudor Sorin
-"Tehnici de programare " - manual clasa a 10-a.Tudor Sorin
-"Tehnici de programare 2" - manual clasa a 11-a.Tudor Sorin
-"Bazele informaticii" -manual clasa a 10-a.Ioan Tomescu
-"Sisteme de operare" - manual clasa a 10-a.Grigore Albeanu
-"Bazele informaticii" - manual clasa a 11-a, alternativele A si B (din 1998).Radu Marsanu
-"Bacalaureat informatica" - teorie, probleme, variante de subiecte.Florin Moraru
-"Calculatorul fara secrete" - ghid incepatori.Mihaela Carstea, Ion Diamandi

Daca esti interesat(a) sa le ai, da-mi un mail la cyanilla@yahoo.com

S-au donat!

Constantin Lecca

2009-09-10T00:07:00.003+03:00

E-book gratuita.Click pe poza pentru descarcare(27MB)

(da, contine poze, multe)

Invitatie de parteneriat

2009-08-29T11:49:00.002+03:00

Salutare cititori.

Daca printre voi este cineva interesat sa impartaseasca OFICIAL pareri, postari, recenzii, recomandari sau sa vanda carti pe acest blog, lasati-mi un mail la cyanilla[at]yahoo[dot]com sau un comentariu la acest post.

Va voi trimite o invitatie care odata acceptata deveniti partener si co-autor pe acest blog.

Nu exista criterii de selectie.

Poftiti!

Colectie de carti postale ilustrate necirculate (tema: picturi+sculpturi)

2009-08-19T12:55:00.000+03:00

1.Constantin Lecca.Scena mitologica
______________________________________________________________________
2.Gheorghe Tattarescu.Desteptarea Romaniei.Disponibile 2 bucati.
_________________________________________________________________________
3.Anonim, Scoala Flamanda, sec.XVII
_____________________________________________________________________
4.Anonim, sec XIX.Portret de familie
______________________________________________________________________________
5.Gheorghe Petrascu.Case la Turtucaia
_____________________________________________________________________
6.Nicolae Grigorescu.Cap de fetita
_____________________________________________________________________
7.Constantin Brancusi.Domnisoara Pogany
____________________________________________________________________
8.Constantin Brancusi.Orgoliu
______________________________________________________________________
9.Theodor Aman.Doamna cu papagal
____________________________________________________________________
10.Anonim,sec.XVI-XVII.Maica Domnului
____________________________________________________________________
11.Frans Franken II.Cabinet de amatori de tablouri
____________________________________________________________________
12.Anonim.Portret de demnitar
_________________________________________________________________________
13.Antonio Canova.Cele trei gratii
_____________________________________________________________________
14.Stefan Luchian.Pastorita
____________________________________________________________________
15.Eustatiu Stoenescu.Copil la masa
_____________________________________________________________________
16.Nicolae Grigorescu.Pastorita
______________________________________________________________________
17.Nicolae Grigorescu.Atacul de la Smirdan.Disponibile 2 bucati
______________________________________________________________________
18.Nicolescu Grigorescu.Car cu boi
_____________________________________________________________________
19.Nicolae Grigorescu.Pridvor la Sinaia

Toate cartile postale sunt noi/nescrise/necirculate.Provin de la muzee.
3.5Lei/buc sau 60Lei toate 21buc.
Contact: cyanilla@yahoo.com

Noapte buna, Sofia - Lino Aldani

2009-08-19T12:00:00.002+03:00

Cu greu am facut rost de aceasta carte.Multumesc Catalinei pe aceasta cale.Nici internetul nu pune la dispozitie prea multe informatii despre ea.A venit timpul ca ea sa mearga mai departe.

"Noapte buna, Sofia", cu titlul original: "Buonanotte Sofia", a aparut la Editura Dacia, in 1982, acelasi an in care am vazut si eu lumina zilei.Autorul este considerat cel mai important scriitor italian de science fiction.Cartea cuprinde 5 povestiri: Canis Sapiens, Technocratie integrala, Noapte buna Sofia, Impestritat cu rosu si Radacinile.

Cate ceva despre autor: "...aceste scrieri inlatura odata pentru totdeauna presupunerile neintemeiate privitoare la dependenta fantascienzei italiene de science fiction-ul american.Aldani n-a fost niciodata adeptul unei anticipatii privite in sens restrans sau intr-o acceptiune determinata; tonul sau variaza in functie de subiect, se imbogateste continuu cu nuante mereu diferite, iar ceea ce constituie interesul profund al autorului ni se transmite de fiecare data prin stimuli de mare efect. Pentru ca, Aldani, ca sa folosesc cuvintele criticului Demetre Ioakimidis care-i recenza prima editie franceza a volumului 'A patra dimensiune', ""vorbeste fara pic de accent limba universala a anticipatiei.""" Gianni Montanari

Status: donata.

Alte 3 proiecte DIY de la inceputul anilor '80

2009-08-19T07:00:00.001+03:00

{click dreapta pe poze - deschide in fila/fereastra noua}

E uimitor cum in douazeci si ceva de ani am trecut de la "costruieste-ti singur" (do it yourself) la "cumpara acum!".Nu am nimic impotriva consumerismului, zic doar ca nu mai e de mirare de ce ne plictisim ingrozitor de tare cateodata.

Random reads

2009-08-13T23:30:00.006+03:00

Sufar de o mare pacatosenie, aceea ca m-apuc de mai multe carti in acelasi timp.Culmea e ca mai toata lumea percepe asta ca pe o lauda.Ei bine, nu, nu e deloc o virtute.E ca in zicala "cand alergi dupa 2(sau mai multi) iepuri..."

Aproximativ acum o luna terminam de citit "Woman Hollering Creek" a Sandrei Cisneros in timp ce faceam dog-sitting cu Naomi . A naibilui sa fiu daca mi-a placut vreo fractiune de secunda numele autoarei, de-aia nici n-am pozat coperta intreaga.Jur ca nu ma mai ating de nicio carte scrisa de cineva al carei prenume e SANDRA.Te duce cu gandul la siroposeniile lui Brown.Am ales cartea asta pentru coperta si numele intrigant.Si ce daca e in engleza?Decat o alambicatura in romana, mai bine o engleza cursiva, in cazul de fata - presarata pe alocuri cu ceva spaniola (ehe, ce bine mi-ar fi prins sa ma fi uitat si eu la cateva telenovele la viata mea).Una peste alta, recomand cartea, daca aveti posbilitatea sau va cade in mana, nu o ratati.Tipa le are cu povestitul.

Imediat dupa episodul cu Sandra whatever, m-apuc de Dr.Jekyll and Mr.Hyde {<-download link, pe pagina aceea dati click pe nume in coltul stanga sus}.Sa fie sanatos si el si monstrul lui, mie nu mi-a placut stilul de-a scrie al lui Stevenson si basta, am aruncat-o cat colo, si n-am de gand sa o reiau prea curand. Hm, nici nu o azvarlisem bine ca mi-a si cazut alta in mana, una mai cu tenta feminista de asta data: Amante si Regine.Atata de tare m-a inspirat cartea asta ca m-am si pus pe downloadat filmele Elizabeth, the Golden Age si Marie Antoinette (fenomenale acele epoci dpdv al costumelor), ba chiar m-a impulsionat sa ma apuc intr-un viitor nu foarte indepartat si de "Regina Margot" a lui Dumas, pe care de asemenea in iarna am inchis-o dupa nici 3 pagini, pe motiv ca m-a speriat multitudinea de personaje si date istorice.Acum, dupa lectura "Amante si Regine" nu mi se mai pare asa scoasa din contextul istoriei.

Acum m-am reintors la Matsushita Leadership , pe care o pusesem in stand-by inca din primavara, dar macar din asta se pot trage ceva invataminte.Imi plac cartile de know-how, doar ca nu trebuie luate nici ele chiar 100% in serios.

Alte lecturi incepute si puse pe "pause" vezi mai jos (nu ca n-ar fi bune, dimpotriva, ci doar pentru ca am constanta doar in inconstanta, ca sa parafrazez un citat celebru).Ma plictisesc asa de repede, incat nici pe mine nu stiu cum de ma mai suport cateodata, hehe.

*Eugenides - Middlesex.Bestiala cartea, e in format electronic, must read.
*Martin Page - M-am hotarat sa devin prost.La fel, in format electronic, se lasa cu hohote de ras, foarte relaxanta cartea.

Un sait super tare de pe care se merita sa cumperi carti e www.abebooks.com Au carti la 1 dolar, iti faci un teanc de cel putin 5-6-7, sa se merite shippingul, si te-ai scos.

Bafta la citit!

Stii sa legi o carte? Proiect Do-it-yourself din '81

2009-07-17T15:57:00.004+03:00

Am gasit in podul casei bunicilor un teanc de reviste din 1981.Articolul de mai sus face parte dintr-o astfel de revista, intitulata "Start spre viitor".Alte asemenea "capturi" le voi dezvalui in posturi viitoare.

{click dreapta pe poza - open in new tab/window pentru imagine marita}

Justine, sau nenorocirile virtutii - Sade

2009-07-16T17:33:00.007+03:00

"Si, de fapt, ce anume ceri dumneata?Dreptate? habar n- avem ce este; omenie? singura noastra placere e sa-i incalcam legiuirile; credinta? pentru noi e un nimic, dispretul pe care-l nutrim fata de ea sporeste din pricina ca o cunoastem mult prea bine; parinti...prieteni...judecatori? pe-aici nu se afla nimic din toate acestea, copila draga; aici nu vei gasi decat egoism, cruzime, dezmat si cea mai incrancenata necuviinta." SADE

Respingand teza rosseauista a naturii inocente si bune a omului, Sade dezvaluie raul din noi si din viata. Virtuoasa Justine isi marturiseste "nenorocirile", ramanand o intruchipare a virtutii pana chiar si in cele mai scabroase detalii.

417 pagini care nu va vor lasa indiferenti.Merita citit autorul ale carui scrieri, si implicit aceasta de fata, a dat numele de sadism, si pe buna dreptate.Pana la finalul lecturii va veti da seama de ce.Achizitionata in oct2008 de pe EdituraTrei cu 39.99lei. Cine este interesat(a), o poate comanda la cyanilla[at]yahoo[dot]com.Pretul oferit este de 24lei, fara taxe postale.
VANDUTA

{Sau downloadeaza aici versiunea in limba engleza}

Floarea cerului - H.C.Andersen

2009-06-27T20:28:00.002+03:00

Sus, sus in cer, in aerul cel mai curat, a zburat un inger ducand o floare din paradis.Ingerul, sarutand floarea, a facut sa-i cada o frunza.
Frunza ajunse pe pamant, in mijlocul unei paduri. Indata prinse radacini si crescu laolalta cu celelalte plante. Acestea insa nu voiau deloc s-o recunoasca drept una de-a lor. Si cele dintai care si-au batut joc de ea au fost scaii si urzicile.
"Ce rasad caraghios!" isi ziceau ele.
"De unde-a rasarit aici?"
"Trebuie sa fie vreo leguma", ziceau scaii cu dispret. "S-a mai vazut planta care sa creasca asa repede? E cuviincios din parte-i, si isi inchipuie ea ca noi suntem aici ca s-o sprijinim, atunci cand se va indoi!"
A venit iarna acoperind pamantul cu zapada. Floarea cerului imprumuta omatului o stralucire stranie, ca si cum o raza de soare l-ar fi luminat pe dedesubt. Primavara facu o floare atat de frumoasa, cum nu se mai vazuse niciodata.
Cel mai renumit profesor de botanica a fost chemat s-o vada. A venit in fuga, aducand si diploma care dovedea marea lui stiinta. Se uita lung la planta, o cerceta, ii gusta frunzele. Nu gasi niciun gen, nicio familie unde s-o aseze.
- Trebuie sa fi iesit din vreo incrucisare de spete, e un fel de monstru; nu poate intra in niciun sistem.
- Nu intra in niciun sistem, repetara scaii si urzicile. Arborii cei mari auzeau si ei tot ce se intampla; insa n-au spus nimic, nici de bine, nici de rau, lucrul cel mai cuminte atunci cand esti prost.
A venit insa in padure o sarmana tanara fata. Era nevinovatia insasi, cu inima curata, cu pricepere mare prin credinta. Nu avea pe lume dacat o Biblie veche, prin mijlocirea careia vorbea cu Dumnezeu. Acolo, invatase ea, cat de rai sunt oamenii, dar tot de acolo stia ca atunci cand ei ne fac sa induram nedreptati, cand ne secototesc si isi bat joc de noi, trebuie sa ne aducem aminte de cel pe care oamenii l-au rastignit pe cruce, si sa zicem ca El: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!"
Tana fata se opri in fata plantei minunate a carei floare imbalsama aerul si care stralucea la soare ca un foc de artificii.
Cand vantul ii clatina frunzele, se auzeau rasunand melodii ceresti. Fata ramase uimita.
Se apleca asupra florii, ca sa traga in piept parfumul ei. Isi simti deodata inima intarita si mintea ii fu luminata cu divina intelepciune.
Cum ar mai fi cules floarea! Dar se gandea ca ar fi pacat, si ca s-ar vesteji. Rupse o singura frunzulita verde, pe care o puse in Biblie. Acolo, frunza ramase pururi proaspata.
La cateva saptamani dupa aceea, Biblia cu frunza dintr-ansa, au fost puse in sicriu sub capul copilei care se odihnea linistita si pe dulcea ei fata se citea fericirea de a scapa de tarana pamantului si de-a fi fost chemata la Cel de Sus.
In vremea aceasta, planta crestea si inflorea. Pasarile in zbor se inchinau in fata ei cu mult respect. Scaii insa mormaiau cu necaz. Ciudat! Isi dau ele, pasarile, seama cui se ploconesc astfel? Noi n-am putea fi asa de prosti.
Iar melcii taratori din padure scuipau cand treceau pe langa floarea cazuta din cer.
Un porcar, culegand buruiana, smulse si floarea cea maiastra, amestecand-o cu scaii, urzicile si stiritele celelalte.
Din intamplare, tocmai atunci regele tarii suferea de multa vreme de-o grea melancolie, pe care nimeni n-o putea imprastia.
Ca sa-i mai treaca de urat, incepu sa-si bata capul cu treburile poporului sau, mai intai a pus sa i se citeasca autorii cei mai mari, in urma, cei mai usuratici. Aceasta insa nu i-a folosit la nimic. Atunci a fost intrebat cel mai intelept om din lume ce e de facut. El a raspuns ca era un chip de-a vindeca pe rege, ca n-aveau decat sa rupa o frunza din floarea cerului care crestea intr-o padure din tara lui. Si chiar descria cum era floarea.
"Vai de mine, am smuls-o eu, si de mult am pus-o pe foc, zise porcarul. Tare-i rau de omul care nu stie..." Parca invatatii stiusera mai bine ca el?!
Plnta disparuse. Nu mai ramasese din ea decat o frunzulita in mormantul fetei. Dar cine putea sa stie despre aceasta? Regele a venit in padure sa se incredinteze singur ca planta nu mai era.
"Asadar, acolo ziceti ca a fost? Ei, bine, de azi inainte locul acela sa fie socotit sfant". Si porunci sa se faca grilaj in jurul locului, si a fost pusa si o santinela de paza.
Vestitul profesor de botanica s-a trezit si el atunci sa scrie o carte lunga, imbacsita de stiinta, despre calitatile plantei ceresti, aratand cat pagubise lumea prin pierderea ei.
Regele acoperi cu aur fiecare fila a cartii dar de boala sa nu s-a mai tamaduit.
Santinelele se plictiseau amarnic in padure pazind un loc gol pe care floarea cerului n-a mai aparut niciodata.

Silingul de argint - H.C.Andersen

2009-06-23T11:22:00.004+03:00

A fost odata un siling. Cand a iesit din fabrica de monede era alb si stralucitor. Sarea, suna..."Ura!...zise el, iata-ma-s plecat in largul lumii!" Si, intr-adevar i-a fost scris a strabate multe tari.
Prin cate maini nu a trecut! Copilul il tinea strans cu manutele lui calde. Zgarcitul il strangea infrigurat in mainile lui uscate si reci. Batranul il sucea, il rasucea, Dumnezeu stie de cate ori, inainte de a-i da drumul. Tinerii il lasau sa alunece fara a-i duce grija.
Silingul nostru era de argint curat, aproape fara aliaj. Trecuse aproape un an de cand strabatea tara lui de la un capat la altul, dar inca nu trecuse granita.
Intr-o buna zi, a trebuit sa porneasca in strainatate, nu dus intr-adins, ci stapanul sau il luase din greseala, o data ce era hotarat sa nu poarte decat bani schimbati in moneda tarii in care intra. Cand s-a treit cu silingul in portofel, s-a mirat.
"Sa-l pastrez, isi zise el, imi va aminti de tara mea, pe unde-o fi sa umblu". A slobozit in fundul pungii silingul care a sarit si a rasunat vesel.
Iata-l intre o multime de camarazi straini, care nu faceau decat sa se duca si sa vina. Nu stateau niciodata pe loc, ai altii se intorceau eu efigii noi.
Numai silingul nu se urnea din loc. Tineau la el. Era si aceasta o distinctie onorabila.
Trecusera mai multe saptamani. Silingul strabatuse multa cale prin lumea larga, dar el niciodata nu stia unde se gaseste. Monedele care soseau mereu ii spuneau ca unele sunt frantuzesti, altele italienesti. Una ii spunea ca intra in alt oras. Nu era de ajuns pentru ca el sa-si faca o idee asupra calatoriei ce intreprindea.
Din fundul pungii, ce poti sa vezi? Si bietul siling era chiar in fundul pungii.
Intr-o buna zi, vede el ca punga nu era destul de bine inchisa, s-a strecurat pana la gura ei, vrand sa se uite jos a cazut din punga, in buzunarul pantalonului. Seara, cand stapanul s-a dezbracat, silingul a sarit din buzunar si a cazut pe jos, nimeni nu l-a auzit, nimeni nu l-a vazut. Cineva a gasit silingul si l-a pus in buzunar.
"In sfarsit, zise el, iarasi am sa umblu prin lume, si o sa vad alti oameni, alte moravuri, alte obiceiuri de cat cele de pe la noi!".
Cand sa intre pe alte maini, auzi niste vorbe:
"Ce fel de ban o mai fi si asta? Eu nu-l cunosc. Trebuie sa fie rau. Nu-i bun la nimic, nu-mi trebuie".
"Ban fals, nu-i bun la nimic!"
"Cand auzeam asa, zicea silingul, muream de ciuda. Nu ma stiam eu ca eram din argintul cel mai curat, ca sunam limpede si ca pecetea era adevarata? Ori oamenii astia nu stiu ce spun, ori nu e vorba despre mine".
Am sa-l trec diseara pe intuneric, isi zicea omul care il ridicase de jos.
Asa a si facut; seara nu s-a dat nimeni in laturi de-al primi. A doua zi insa, au si inceput a curge injuraturile: "ban rau, sa ne descotorosim repede si degraba de el".
Tremura tot printre degetele celor care cautau sa il treaca unul altuia.
"Ah! nenorocitul de mine! suspina silingul. La ce-mi foloseste mie sa fiu asa curat cum sunt! Vad eu clar ca lumea nu te pretuieste dupa adevarata valoare, ci dupa o parere pe care si-au facut-o intamplator despre tine.
Ce chin trebuie sa fie atunci cand te simti cu constiinta vinovata, daca, avand cugetul curat, suferi totusi asa de mult!..."
De cate ori trebuia sa treaca in alte maini, tremura de frica. Se astepta sa fie examinat, cercetat, cantarit, aruncat pe masa, dispretuit, injurat ca un lucru de minciuna si de inselatorie.
Iata-l la o biata batrana. Il primise drept plata pentru o zi intreaga de munca. Dar, ce sa faca cu el? Nimeni nu-l primea. Pentru o femeie sarmana era o mare paguba.
"Ce ma fac? isi zicea ea.Nu-s eu acum nevoita sa caut sa insel pe altcineva? E fara voia mea, dar n-am ce face. Nu-mi da mie mana sa raman cu un siling rau. Am sa-l trec brutarului care e bogat, la el nu se cunoaste. Nu-i cinstit sa fac asa, dar trebuie".
"Ei, cum imi vine mie acum, sa vad pe femeia aceasta atat de chinuita din pricina mea, ofta silingul. Cine si-ar fi inchipuit, vazandu-ma odinioara atat de stralucitor, ca sa ajung asa de jos".
Brutarul cunostea prea bine banii ca sa se lase pacalit. L-a azvarlit cat colo, in obrazul batranei, care a plecat rusinata si fara paine. Pentru siling era culmea umilintei.
Acasa la ea, femeia s-a mai uitat o data la ban. "Nu mai incerc sa insel pe nimeni. Am sa te gauresc, pentru ca fiecare sa bage de seama ca esti un ban rau. Dar, totusi parca stau pe ganduri: n-ai fi tu din acei bani, care aduc noroc?; parca as avea o presimtire. Am sa te strapung la mijloc si am sa trec o panglica prin gaura. Vecina mea are o fetita si am sa te agat la gatul fetitei, ca sa-i fii cu noroc".
A facut, ce a zis. L-a strapuns drept in mijloc si nu s-ar zice ca i-a fost usor. Totusi poti rabda multe din partea celor al caror gand este bun.
Iata-l ca un fel de martisor la gatul fetitei, care nu mai stia ce sa faca de bucurie. Il privea si-l tot saruta. Noaptea a dormit la sanul ei.
Dimineata, mama l-a luat intre degete, si s-a uitat lung la el. Silingul a ghicit indata ca nu prea avea incredere in el. A taiat panglica.
"Sa fii tu oare un ban cu noroc? zise ea. Sa vedem".
L-a inmuiat in otet. Oh! ce baie uracioasa!
S-a facut verzui. A luat ipsos si i-a astupat gaura. Inspre seara s-a dus s cumpere un bilet de loterie. Silingul se astepta iarasi la cine stie ce dispret. Se ingramadise multa lume acolo.
Vanzatorul l-a incercat, a vazut ca suna bine si, gata. Nu stim ce s-a mai petrecut cu biletul de loterie, dar chiar a doua zi, iarasi s-a trezit socotit ca ban prost, si dat la o parte.
Iata-l iarasi ratacind din mana in mana, din casa in casa, insultat si rau vazut de toata lumea. Nimeni nu mai avea incredere in el. A sfarsit prin a se indoi singur, el, de propria lui valoare.
Doame, Doamne! Ce vremuri au fost acelea!...
Se intampla insa ca soseste un calator strain. Bineinteles ca au avut grija sa-i treaca banul cel rau, pe care el l-a luat fara sa se uite de-aproape. Cand insa a incercat si el sa-l treaca mai departe, care de care striga: "E fals, nu pretuieste nimic!" A cata mia oara nu auzea el aceste cuvinte!
"Si eu l-am luat drept ban bun", zise strainul, uitandu-se de aproape. Numai iata ca-l vad zambind. Ei!... zise el! E ban din tara mea, un siling de-ai nostrii! L-au gaurit, saracul! L-au luat drept ban rau!... Am sa-l pastrez ca sa-l iau cu mine in tara".
Cine nu-si inchipuie, cata bucurie a simtit silingul! De cand nu mai auzise un cuvant bun! I-a zis ca e un siling adevarat si cinstit si, in curand, avea sa se intoarca in tara lui unde toata lumea trebuie sa-l imbratiseze.
M-a invelit cu hartie de matase, ca sa nu ma amestece cu alti bani si cand posesorul meu se intalnea cu compatrioti, ma arata lor. Toti ma laudau si ziceau ca povestea mea era interesanta.
Iata-ma-s reintors in patrie! Toate chinurile mele s-au sfarsit si am un gust nebun de viata. Nimeni nu mi se mai impotriveste, nimeni nu ma mai batjocoreste. Cu toate ca sunt gaurit, toti stiu ca aliajul din mine e bun si , pretutindeni, sunt primit cu placere.
Toata povestea mea dovedeste ca, daca ai rabdare si astepti sa treaca vremea, ajungi intotdeauna sa fii pretuit la adevarata valoare. Sunt adanc incredintat de acest adevar, zise silingul, in incheierea povestii sale.

"Colegul de banca" - Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-23T02:25:00.003+03:00

Mergand, intr-o zi, pe strada Brezoianu (cine m-o fi pus sa trec in ziua respectiva pe strada Brezoianu?), ma intalnesc fata in fata cu un tip brunet, foarte zdravan si foarte roscovan, care ma ia in brate si ma pupa pe obraji si pe frunte. Tipului ii dadusera pur si simplu lacrimile de emotie, erau lacrimi adevarate, le vedeam cum curgeau pe obrajii lui imbujorati.
- Ce faci, ma, Ionele? ma intreaba el cu repros si mahnire. Cume posibil, ma, sa nu ne vedem noi de atata vreme, bucuresteni de peste douazeci de ani? Cum e posibil? Tu stii de cand te caut?
Incerc sa-mi revin si sa-mi aduc aminte de unde cunosc individul. Nu e nevoie sa fac niciun efort.
- Ma, tu mai tii minte cand eram noi colegi de banca in scoala primara?
Stiam ca fusesem coleg de banca cu un blond, care lucreaza in prezent la PECO.
- Nu mult, vreo doua saptamani, cat a avut alalaltul pojar. Ma, ce baiat bun erai tu atunci, cum ma ajutai tu la invatatura, cum imi imprumutai caietele tale, gumele tale, creioanele tale...
Ma taraste in primul restaurant si-mi povesteste decurs de trei ore, viata lui din ultimii douazeci si cinci de ani, cum nu s-a realizat el din pricini absolut obiective, mai ales din cauza unei sotii crampon care, ca sa-l lege de ea pe viata, i-a facut doi copii, altfel minunati, dar ce-i trebuia lui copii? Lui ii trebuia libertate de actiune, ca sa se poata pregati si implini pe plan profesional. Din pricina asta nu si-a putut termina nici studiile, s-a delasat in munca, nu a fost promovat. Noroc ca m-a intalnit; si cum m-a cautat, de cate ori nu m-a asteptat in fata "Casei Scanteii", in ploaie si vant, ce mult as fi insemnat eu pentru el in momentele grele! Ma rog, nici acum nu e tarziu, in calitate de coleg de banca pot sa fac o multime de lucruri care sa-l puna pe picioare. Drept pentru care imi face un program minimal, pentru urmatoarele saptamani: sa-i grabesc divortul, dat fiind ca bestia de nevasta-sa continua sa-l sicaneze, vrand sa-i distruga complet cariera. In al doilea rand, va trebui sa aranjez in asa fel divortul incat sa nu dea niciun fel de pensie de intretinere pentru copii: cu banii lui au fost crescuti pana acum, de-acum incolo sa-i creasca si ea, sa se duca la munca, sa vada si ea ce e greul. In al treilea rand, intrucat el a intrerupt studiile superioare acum cincisprezece ani in primul semestru al anului intai, va trebui sa ma duc sa-i fac rost de o derogare prin care sa i se dea voie sa reia studiile direct din anul doi, eventual cu mici examene de diferenta, la fara frecventa. La aceste examene va trebui sa-i dau o mica mana de ajutor, in sensul sa-i pun niste pile la profesori, cine dracu mai stie materie dupa cinspe ani de intrerupere?! In fine, deocamdata imi mai cerea doar sa-i fac rost de o garsoniera si un medicament pentru o matusa.
- Ce dracu, ma, daca nici tu, colegul meu de banca, nu ma ajuti, atunci la cine sa ma duc ?!
Mi-am notat tot ce mi-a spus intr-un carnetel, l-am intrebat daca n-ar vrea sa-l trec direct in anul trei de facultate fara niciun fel de examene de diferenta, daca doreste ca garsoniera sa fie dubla si ultracentrala si daca nu ar fi bine sa ceara si ceva despagubiri din partea sotiei pentru timpul pe care l-a pierdut langa ea atatia ani. A zis ca da, am idei bune, sa fac tot ce-mi sta in putinta ca sa rezolv chestiunile acestea cat de repede, pentru ca are si alte lucruri care sa ma roage, mai ales in legatura cu promovarea lui pe plan profesional. Ma despart de el dandu-i un numar de telefon fals si o iau la fuga pe Calea Victoriei in zigzag, ca sa-mi piarda urma. Intre timp, imi aplicam numerosi pumni in cap : ce cautam eu la ora respectiva si in clipa respectiva pe strada Brezoianu?

"Uitucul" - Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-15T19:49:00.002+03:00

Acum o saptamana, sotia imi zice:
- Vezi ca peste trei zile e ziua mea. Fa in asa fel incat sa nu uiti, ca de obicei. Ar conta foarte mult pentru moralul meu.
De peste douazeci si cinci de ani uit ziua de nastere a neveste-mii, in timp ce tot de peste douazeci si cinci de ani ea nu uita niciodata cand e ziua mea. De asta data sunt ferm hotarat sa evit penibila gafa. Drept pentru care, spre aducere aminte, imi fac cele mai diferite semne: noduri la toate batistele si cravatele, un nod la degetul aratator, unul la urechea dreapta si unul la coada catelului, imi pun pantoful din dreapta in stanga si invers, imi incalt un ciorap pe fata si altul pe dos si-mi fac un nod la unica suvita de par pe care o mai port pe cap. In zadar! Alaltaieri ma scol bine mersi, ma imbrac, imi beau ceaiul si plec spre usa, in timp ce navasta-mea se uita lung-lung spre mine, cu o privire ce colcaia de ironie si dispret. Abia spre seara, cand ma intorc de la serviciu si de la o bere bauta in picioare, cu colegii, imi observ nodul de pe deget si scot un urlet de fiara ranita cu glontul dum-dum: vai, vai, iar am uitat, ce ma fac?! Intru val-vartej intr-o florarie, iau o zambila la ghiveci, ma duc acasa spasit, zic un "la multi ani, draga", la care nevasta-mea clatina din cap, definitiv resemnata.
- Imi pare rau, dragul meu, dar esti incorijibil.
- Da, zic eu, daramat sufleteste sunt.
- Ca sa te mai iert cat de cat, fa-mi niste servicii. Diseara vin pe la mine niste prietene. Du-te dupa cumparaturi.
Fericit ca mi se da o sansa de reabilitare, alerg ca un cal de curse, strabat toate pietele orasului, de la Matache la Pantelimon, colind toate magazinele, stau la toate cozile, iau mancare, iau bautura, iau delicatese de import, prajituri de la "Capsa", iau trufandale si vin acasa cu cinci sacose in brate. Aveam hainele rupte pe mine si fata desfigurata de oboseala. Sotiei i se face, in sfarsit, mila si-mi zice:
- Mersi. Acum poti sa te duci la culcare. Vrem sa ramanem intre noi.
Pe la sapte seara au venit musafirele si s-au pus pe baut cafele si pe fumat tigari cu filtru. Eu am urmarit programul la televizor in alta incapere. Cand acesta s-a terminat, ele tocmai beau al treilea rand de cafele si vorbeau toate patru odata. Am incercat sa trag cu urechea. Bineinteles ca fiecare vorbea despre barbatul ei. In clipa aceea, una dintre ele spunea, cu o voce mai dulce ca mierea:
- Vai, al meu e o podoaba. Sa va spun ultima lui figura...
Am preferat sa ma strecor tiptil in dormitor si sa ma culc. Dimineata m-am sculat voios si m-am imbracat ca sa merg la serviciu. Musafirele erau tot acolo, sorbeau inca un rand de cafele. Am tras cu urechea. Tot despre barbati vorbeau. Nevasta-mea, de pilda, tocmai spunea:
- Oh, cat despre al meu, as prefera sa nu-mi aduc aminte. Am facut greseala sa-l trimit ieri dupa cumparaturi. Mi-a adus niste oribibilitati...
Am pornit spre iesire in varful picioarelor, salutand in dreapta si-n stanga, umil. Pe scari, mi-am adus aminte de ceva si m-am intors. Catelul era la usa. I-am deznodat coada. Sarmanul, cu cata recunostinta si intelegere ma privea!

"Minte-ma frumos" - Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-10T16:35:00.001+03:00

- Draga, tu ma minti des pe mine?
Sotul ramane cu lingura incremenita deasupra ciorbei de vacuta.
- Draga, raspunde el, asemenea intrebari nu se pun la masa. In orice caz, nu la felul unu. Daca vrei o discutie pe aceasta tema, pastreaza-te pentru desert.
Sotia asteapta cu demnitate desertul (placinta cu mere) si puncteaza:
- Ia zi, cand m-ai mintit tu pe mine ultima oara?
Sotul se gandeste timp de un minut, cu o intensitate carei mareste pupilele si-i rideaza fruntea. Efortul lui este vizibil.
- Draga, ultima oara te-am mintit azi, de unu aprilie.
- Asta n-a fost minciuna, a fost pacaleala, ceva simbolic si traditional. Spune-mi cand m-ai mintit de-adevaratelea. De pilda, alaltaieri, cand ai venit acasa la miezul noptii, de-ai trezit toti vecinii depe palier. De ce-ai trantit usa la intrare? De ce mi-ai spus ca vii de la birou, unde ai avut lucrari urgente, cand eu am telefonat acolo si n-a raspuns nimeni, nici la tine, nici la sef, si cand eu am constatat cu nasul meu ca miroseai a "Riesling" de Valea Calugareasca la trei sferturi? De ce? De ce m-ai mintit?
- Dintr-o rea obisnuinta, draga mea. Decat sa spun adevarul, prefer sa spun o minciuna. Mi-e mai simplu.
- Bine, de acord, ma minti din obisnuinta si comoditate, ti-e greu sa recunosti de prima oara c-ai fost la sprit cu colegii, in timp ce eu astept de o luna sa ma scoti la un film, dar cel putin mai fa si tu un efort de imaginatie, mai schimba placa, minte mai frumos. "Am fost la birou, am avut de lucru". Cine te mai crede? Nici copii de lapte. Dar ia spune-mi, de pilda, asa: "Draga, sa vezi ce chestie teribila am patit, ca din cauza asta am si intarziat : tocmai ieseam de la birou, cand vad in strada lume multa adunata in jurul uinui copil de cativa anisori, care plangea. Eu, milos cum sunt, ma reped imediat, iau copilul, il mangai, ii cumpar bomboane, aflu ca s-a ratacit si ca nu mai stie sa se intoarca acasa..." Si de aici incepe aventura.
- Ce aventura? intreaba sotul, nauc.
- Adica spui ca ai fost cu copilul prin patru cartiere, ca ai intrebat din casa-n casa cine-l cunoaste, pana i-ai gasit, in sfarsit, parintii, parintii te pupa si te uda cu lacrimile lor, vor sa-ti dea o recompensa, tu nu primesti nimic, decat un pahar cu vin, si asa mai departe. Asta da, e o minciuna, chiar daca te suspectez, totusi ma emotionez si-mi zic: uite, sotul meu, pe care-l credeam asa si-asa, e in stare si de gesturi sublime, te-as pupa, ai creste in ochii mei. De ce nu ai imaginatie?
- Draga, ca sa fiu sincer, eu am un coleg care mi-a dat acest sfat, dar n-am avut curajul. El, cand intarzie in oras, ii spune neveste-sii niste chestii de cazi pe jos, are o fantezie mai ceva ca Jules Verne. Stii ce i-a spus ultima oara cand a intarziat in oras? Ca l-au rapit niste extraterestrii, care l-au dus in padure la Baneasa si l-au interogat vreo patru ore, i-au luat banii din buzunar si l-au amenintat ca, daca spune ceva la cineva, il topesc cu laserul. La care el a intrebat: "Dar sotiei pot sa-i spun?" "Sotiei, da", au spus ei. Ce parere ai de minciuna asta?
- E foarte buna.
- El mi-a spus ca pot s-o folosesc si eu, dar mie mi-a fost jena, e prea gogonata. Auzi, vrei sa-ti mai spun una tot de-a lui? Adica nu, pe-asta nu ti-o mai spun. Ti-o spun saptamana viitoare, cand ma duc la cuplaj si, dupa cuplaj, conform traditiei, ma duc cu baietii la un sprit, ca sa comentam situatia fotbalului romanesc si european. Atunci, cand ma intorc pe la unspe-doispe noaptea, ti-o spun. E grozava, a fost folosita de trei ori pana acum.
- Si mi-o spui ca si cum ti s-a intamplat tie?
- Da.
- Of, spuse sotia, plecand spre bucatarie, ca sa spele vasele. Dragul meu, cand o sa gandesti si tu o data cu capul tau? Cand o sa fii si tu pe picioarele tale?

"Recunostinta" - Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-06T23:59:00.002+03:00

- Ma mai cunosti?
- Nu.
- Serios?!
- Pe cuvant.
- Acum un an, exact pe o vreme ca asta, ai ramas in pana de motor pe strada Academiei. Mai tii minte?
- Da. Nu-mi pornea.
- Se terminase bateria. A trebuit sa te imping.
- Dumneata?
- Cu inca doi insi. Cincizeci de metri, pana am scos limba de un cot. Pe urma masina a luat-o si te-ai dus.
- Daca ma opream, se oprea...
- Stiu, nu conteaza. N-am venit sa-mi multumesti. Am venit sa ma ajuti intr-o problema. Ma ajuti?
- Daca pot.
- Poti.E vorba de un schimb de locuinta. Am doua si am gasit patru pe hol.
- Si?
- Nu mi se da repartitia. Cica e prea mult spatiu pentru mine si nevasta-mea. Intr-adevar, e mult, dar poate infiez un copil, poate aduc un nepot, o matusa... Poti sa aranjezi ceva la primarie?
- Nu pot.
- Nu vrei?
- Da. Nu vreau. De ce sa iei mai mult spatiu deca ti se cuvine? Infiaza doi copii si pe urma cere patru camere!
- Vad ca te pricepi la sfaturi. Dar dumneata cate camere ai?
- Cate am dreptul.
- Vedea-te-as in pana!
- Mersi.

"Problema geniului" - Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-04T12:45:00.004+03:00

O matusa pe care n-o mai vazusem de circa o jumatate de secol ma suna intempestiv si-mi comunica urmatoarele:
- Draga, vezi c-o sa te caute din partea mea un tanar, e vorba de un nepot, blond si simpatic. Sa-l ajuti, ca merita.
Peste exact o ora suna la usa nepotul matusii - un tanar inalt, excelent facut fizicamente, cu o privire albastra si insistenta. Este insotit de un barbat in varsta, zdravan si in putere - insusi tatal sau.Au cu ei o damigeana de cinci litri si o pasare vie. Intreb cand au avut timp sa ajunga atat de repede de la Buzau si ma informeaza ca in clipa cand vorbeam cu matusa, ei se aflau deja in tren. Ma interesez despre ce e vorba, daca au patit vreun necaz. Dimpotriva, e vorba de o bucurie, de o veste foarte buna. Care e vestea?
- Fiul meu, zice tatal, asa cum il vedeti de bine dezvoltat, desi nu a implinit inca douazeci si doi de ani si nu si-a satisfacut stagiul militar din cauza unei meningite, ne-a facut bucuria de a fi scris o piesa de teatru. Adica o comedie.
- Bravo, zic eu, transpirat de emotie, mi-ati adus o veste interesanta.
- Am avea nevoie din partea dumitale de o recomandatie catre un teatru bucurestean, eventual Nationalul. O recomandare scrisa, adauga tatal.
- De ce scrisa?
- Ca s-o putem folosi apoi si ca prefata cand va publica piesa in volum.
- Dati-mi comedia, zic, si veniti peste cateva zile.
- De ce sa venim peste cateva zile, zice fiul, cand noi am venit acum?! Asteptam pana o citesti.
Tipii scot manuscrisul, iar eu ma pun pe lectura. Textul nu are decat o suta doua pagini dactilografiate la doua randuri. Dupa primele cinci, tanarul ma intreaba:
- De ce nu razi, ca doar e vorba de o comedie?
- Rad mai greu, e un defect nativ.
In decurs de doua ore si jumatate (rastimp in care cei doi au baut o jumatate de damigeana) am savarsit lectura.
- Ce zici? ma intreaba tatal.
- Ideea nu e rea, baiatul are ceva umor, dar mai are mult de lucru.
- De lucru?! Pai ce sa mai lucreze daca a terminat-o? Scrie-ne recomandarea.
- Si ce sa spun in ea?
- Ca e buna.
E greu sa refuzi un om care-ti vine in casa cu manuscrisul in brate, mai ales cand iti amintesti ca si tu ai fost candva debutant. In fond, imi zic, nu e prima mea marsavie. Am sa spun ca e buna. Cine m-o crede, n-are decat.
- Bine, zic, o sa spun ca e buna.
- Pai daca tot spui ca e buna, intervine tatal, de ce nu spui ca e foarte buna?
- Da, zic, e foarte buna.
Suna telefonul. E matusa. Ma intreaba cum e piesa nepotului. Ii spun ca e foarte buna.
- Atunci, daca e foarte buna, imi propune ea, scrie ca e geniala.
Sunt descumpanit. Nu mi se cere cumva prea mult? Mi s-a spus si mie in decursul carierei ca am scris piese foarte bune, dar niciodata ca erau geniale.Ii zic tanrului autor:
- Draga, nu e prea devreme sa fii genial?
- Dar ce legatura are varsta cu genialitatea?
Avea dreptate. Poti fi genial si la 6 ani, cazul lui Mozart.
- Ce tot te scremi atata? se enerveaza tatal.Daca vrei sa-i faci un servicu, fa-i-l. Daca nu, nu.
- Hai, dom'le, insista fiul, fa-ma geniu, ce dracu!
Ma gandesc temeinic circa un minut.
- Imi pare rau, zic, dar nu pot. Pentru mine, acest cuvant e sfant.
Cei doi se ridica, extrem de nervosi, si vin spre mine. Doamne, imi zic, de nu mi-ar da cu ceva in cap, sa ma lase schilod... Din fericire, se opresc la doi pasi.
- Bine, ma, imi zice autorul cel tanar, cu o scarba nemarginita, luati-le voi, consacratii, pe toate! Imbuibati-va! Fiti voi mari, fiti voi geniali! Noi, incepatorii, sa crapam!
Isi ia damigeana si pasarea si pleaca spre usa. Tatal se intoarce si ma scuipa.
- Vedea-te-as anonim!
Cum ies ei, suna telefonul. E matusa.
- Ce-ai facut? L-ai servit pe baiat?
- Nu, zic, din paate.Cere prea mult. Nu pot.
- Dar eu, urla ea in receptor, cand aveai raie si-ai venit la mine sa te ung cu toate alifiile, eu cum am putut?
Fug in balcon. Cei doi sunt jos, pe trotuar.
- Alo! strig eu.
- Ce vrei? ma intreaba autorul, bosumflat.
- Vino, dom'le, inapoi...

"Nervi"-Ion Baiesu.Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-06-04T11:57:00.002+03:00

Sotul si sotia stau in fata televizorului. E seara. O seara obisnuita. Calma. De toamna. Program neutru, pe postul doi: balet. Un balerin si o balerina zboara prin vazduh ca niste pasari albe, cu aripi fluturande.
Sotul fumeaza. Sotia fumeaza.
- Splendid, spune sotul.
- Ce e splendid? intreaba sotia.
- Duetul.
- Care duet?
- Duetul...De la televizor...
Femeia se uita lung spre sot si tace cateva minute.
- Despre care duet vorbesti tu?
- Despre dansul acesta. Nu e un duet?
- Cum o sa fie duet?!Duet e cand se canta.Cand canta doi insi in acelasi timp.
- Dar cand danseaza doi insi in acelasi timp nu e duet?
- Nu.
- Dar ce e?
- Balet.
Sotul isi stinge tigara si se intoarce catre sotie.
- Asculta, tu de ce nu obisnuiesti sa judeci inainte de a spune ceva? De ce nu te obisnuiesti sa gandesti logic? Cand doi insi fac ceva impreuna - tine minte asta de la mine - inseamna ca e vorba de un duet.
- Chiar daca taie lemne impreuna?
- Da, chiar daca taie lemne!
- Deci noi, daca luam acum un ferstrau si taiem un bustean, se cheama ca facem un duet?
- Bineinteles.
- Asculta, de ce nu te duci tu la un doctor?
- De ce sa ma duc la un doctor?
- Pentru ca te plangeai de astenie.
- Si ce legatura are asta cu ce vorbim noi? Care-i logica?
- Te rog sa retii ca nu primesc lectii de logica de la tine! Si nici altfel de lectii! In douazeci de ani, de cand suntem impreuna, puteai sa fi inteles asta.
Tacere. Baletul continua. Balerinul si balerina sunt doua vartejuri albe care se indeparteaza, se intalnesc, se contopesc, inaripate de acordurile divine ale muzicii.
- Splendid. Splendid duet.
Sotia se ridica si se apropie de fotoliul in care se afla sotul ei.
- Asculta, tu vrei sa ma innebunesti?
- De ce?
- Cum de ce?
- Pai da. Te intreb de ce.
- Te rog doar atat: sa taci.
- De ce sa tac? Nu pot sa vorbesc in casa mea?
- Poti sa vorbesti, dar nu cu mine. Vorbeste singur.
- Bine, vorbesc singur. Doamne, ce duet minunat!
Sotia se ridica, se duce alaturi, deschide un sertar, ia un carbaxin, ia apa din frigider si-l inghite.
- Doamne, ce due...
Sotia scoate un urlet de fiara:
- Dar taci odata!
Sotul ii raspunde calm.:
- Dar nu vorbesc cu tine. Vorbesc singur.
Sotia incepe sa planga.
- Mi-a spus mie dupa logodna varul tau ca esti sadic, si nu l-am crezut.
- Care var?
- Un var cu care ai copilarit. "Fii atenta, mi-a spus, e un baiat bun, dar are porniri sadice. Omoara vrabii si broaste". A avut dreptate.
- Dar cand m-ai vazut tu pe mine omorand vrabii si broaste?
- Acum nu mai omori, dar ai omorat in copilarie.Acum sadismul tau se manifesta fata de mine. Nu e zi in care sa nu ma contrazici. Nu e zi! De fiecare data gasesti ceva ca sa ma contrazici. Numai ca sa-mi distrugi nervii. Sa stii ca intr-o zi nu mai raspund de mine.Desi te iubesc si tin la tine, ma aduci in stare sa-ti fac un rau. Nu te juca cu nervii mei. Nu ma mai contrazice!
- Pe cuvantul meu daca tu nu esti intr-o ureche. Cine a inceput in seara asta cu contrazisul! N-ai inceput tu?
- Eu am inceput?
- Bineinteles. Eu am zis: uite ce duet grozav, si tie ti-a sarit tandara.
- Pai cum sa nu-mi sara tandara daca spui tampenii?
- Care tampenii?
- Chestia cu duetul.
- Aia e o tampenie?
- Bineinteles.
- Asculta, cu tine nu o scoate omul la capat. Pleaca de aici!
- De ce sa plec eu si sa nu pleci tu?
- Unde vrei sa plec? In strada? Casa, din cate stiu, e pe numele meu.
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Exact ce ai auzit.
- Va sa zica ma dai afara din casa?!
- N-am spus ca te dau afara din casa, am spus ca aceasta casa e pe numele meu.
- Si mobila e pe numele tau?
- Nu e pe el meu, dar nici pe al tau. In orice caz, nu tu ai dat banii pe ea.
- Dar ce-am facut eu cu banii mei? Cu leafa mea? I-am baut?
- Nu stiu. Ti-ai ajutat nepotii... I-ai luat maica-tii loc de veci. Eu la ai mei nu le-am pus nici cruce de lemn... La inmormantarea lor n-ai catidicsit sa vii. Te-a lovit tocmai atunci gripa... La pomenirea de trei luni iti iesea maseaua de minte...
- Auzi?
- Aud.
- Ce-ar fi sa-ti aduci aminte ce-ai facut tu in seara cand mama tragea sa moara chiar in camera in care te afli acum?
- Ce-am facut?
- Te-ai imbatat ca un porc.
- De durere. Sufeream.
- Tu?! Care-o blestemai de fata cu mine s-o calce tramvaiul.
- Si? A calcat-o?
- Nu, dar ai fi vrut. Ai un suflet de caine. De bestie.
- Te rog sa-ti masori cuvintele. S-ar putea sa ma enervezi.
- Si?!
Pauza. Sotul isi aprinde o tigara. Sotia isi aprinde si ea o tigara si-si sterge o lacrima din coltul ochiului stang. Apoi se duce la bucatarie si face doua cafele: una pentru ea, una pentru el.
- Mersi, spune sotul.
- Cu placere, spune sotia.
Baletul de pe micul ecran continua. Balerinul si balerina zboara pe scena ca printr-un vazduh de spume si stele.
- Doamne, ce duet superb!
- Termina! urla sotia. Termina, ca nu stiu ce-ti fac!
A doua zi mi se pare ca unul dintre ei a intentat divort. Dar nu sunt sigur.

"De ce?" - Ion Baiesu. Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-05-30T01:15:00.003+03:00

Intre 10 si 10 jumatate (ora gustarii), Cercel trece intotdeauna prin biroul meu pentru zece minute, gusta din parizerul meu, din cascavalul meu ( "ma, de unde gasesti tu Dobrogea?" ), imi ia unul din cele doua mere ionatane si-mi plaseaza ultima bomba din institutie.
- Asculta, iti spun o chestie de cazi de pe scaun, dar da-ti cuvantul tau de om ca nu spui la nimeni.
De obicei imi dau cuvantul de doua ori cuvantul meu de om si o data pe cel de onoare. De asta data tac si mananc parizer.
- Ma, daca latri, ma nenorocesti! insista Cercel, muscand din cascavalul meu. E o chestie delicata, n-am spus-o la nimeni, nici neveste-mii. Fii atent! Iordan e in pom. Cred ca-si da demisia si pleaca in provincie de bunavoie, nu mai are nici o sansa, trebuie sa-si ia campii.
Cercel asteapta sa-l intreb de ce, dar eu nu-l intreb.
- Nu ma intrebi de ce?
- Nu.
Cercel e stupefiat.
- Cum, nu ma intrebi de ce isi da Iordan demisia, de ce pleaca de bunavoiein provincie?!
- Nu, zic eu, neclintit, nu te intreb.
- De ce nu ma intrebi?
- Pentru ca nu vreau!
- Cercel se aseaza pe scaun.I s-au inmuiat picioarele. E nauc. Se face rosu la fata de indignare.
- Bine, dom'le, atunci inseamna ca nu te intereseaza si nu-ti mai spun.
- Nu, nu ma intereseaza.
Cercel pleaca. E palid; parca se clatina.
Peste o jumatate de ora mi se face mila de el si-i dau un telefon.
- Cercel, ce faci?
Imi tranteste receptorul, dar stiu ca peste un sfert de ora va fi la mine in birou. Altfel crapa.
- Asculta, ma-imi zice el, luandu-mi ultima tigara buna din pachet - de ce esti, ma, cinic?De ce esti, ma, rau?
Eu stiu unde e vulnerabil Cercel: el iti vinde o noutate, un zvon, o "soparla" la orice ora din zi si din noapte, dar cu conditia sa simta ca te intereseaza in cel mai inalt grad, ca te zguduie, ca te uluieste, ca te face sa cazi de pe scaun. Nu vrea alta rasplata decat sa te lase cu gura cascata. Probabil ca niciodata n-a fost mai fericit in viata lui decat atunci cand mi s-a facut rau la vestea ca directorul adjunct are o sora surdo-muta sau atunci cand m-am inecat cu o bucata de salam italian afland ca directorului plin i s-a suspendat permisul de conducere auto pentru depasire ilegala. Ei bine, astazi s-a intamplat ceva cu mine: nu mai pot sa ma uluiesc in fata vestilor lui Cercel. Nu mai pot sa fiu curios. Nu mai pot sa intreb de ce. Nu mai pot!
Cercel ma priveste distrus. E un om nenorocit. Stie ca m-a pierdut. Ca nu mai poate conta pe mine. Va trebui sa caute alt client.
Inainte de a pune mana pe clanta, ma mai intreaba o data, cu glasul ragusit de spaima:
- Nu ma intrebi?
Eu clatin din cap, neinduplecat.
De acum incolo imi voi manca singur gustarea. Si nu voi mai afla eu primul ultimele vesti din institutie.
Viata mea se va schimba aproape radical.

"Duminica pustie" - Ion Baiesu. Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-05-29T00:22:00.010+03:00

Duminica. Ploua. Gica e cuprins de o tristete fara sfarsit.
- Draga, o intreaba el pe Stela, nevasta-sa, avem si noi o bucata de sprit in casa?
- Daca nu aduci, de unde sa avem?
- Dar de mancare avem?
- Nu.Du-te si cumpara.
- Pe ploaia asta?
Gica se cauta prin buzunare. N-are nici tigari. Si nici bani. Ultima suta, de care nu stia nevasta-sa si pe care o tinea in buletin, a prapadit-o cu amicii, la sprit. Ce se poate face intr-o duminica in care n-ai ce face? Gica se gandeste intens. Cel mai bine ar fi daca ar merge la cineva in vizita. Undeva unde sa fie servit din belsug cu mancare, bautura si distractie, unde sa se simta bine, sa petreaca si sa nu-l coste nici un ban. La cine s-ar putea face o asemenea vizita rentabila?
- Draga, ii zise el Stelei, hai sa mergem si noi undeva, intr-o vizita. Ai vreo idee?
- Eu sa am idei?
- Da de ce sa n-ai? Ti-am interzis eu? Si daca n-ai idei, ai neamuri. Hai sa mergem la neamurile tale.
- Care neamurile mele?
- Alea care-au tabarat la nunta ca mustele...ca furnicile...Care nu mai plecau nici a treia zi si care devastasera totul, de nu mai ramasese nimic in camara: o muratura, o nuca, o chiftea...De ce nu ne cheama ai tai la ei?
- Dar unde ai mancat si ai petrecut duminica trecuta pana la miezul noptii? Nu la o tanti de-a mea?
- E femeie batrana, ca-i ziceam ceva. Ai uitat ca la un moment dat mi-a atras atentia ca i-am patat fata de masa?! Sau ca mi-a zis de fata cu tine si maica-ta c-am luat tot pieptul de pasare din piftie si ca n-am lasat nimic pentru copii?! Se face o asemenea observatie unui musafir?! Sau ai uitat ca mi-a spus de trei ori sa ma duc dupa sifoane, de m-a obligat s-o reped si sa-i zic ca eu nu sunt servitorul ei?! Sau ca la plecare nu ne-a pus nimic in sacosa?! Ai uitat toate astea? Noroc cu cele douazeci de chiftele pe care le-am ascuns eu in buzunar si jumatatea aia de salam de iarna pe care ti-am plasat-o tot eu in geanta. Auzi, ce-ar fi sa mergem in vizita la unchi-tu, Vasile, ala care s-a fotografiat cu tine cand aveai carlionti blonzi?
- Nu stii ca ai sa-i dai niste bani inapoi?
- Ce bani?! A, aia cinci mii! Ce vorbesti? Sa i-i dau inapoi?! Va sa zica el vine la nunta cu o vaza cehoslovaca de nouazeci si doi de lei si cincizeci de bani, ditamai ruda de gradu unu, iar eu cand il prind la inghesuiala si-l mint ca am o lipsa in gestiune de cinci mii si daca nu ma imprumuta sa-i pun la loc in doua ore ma umfla - ca daca nu minti si nu ingrosi obrazul, nu se poate scoate un leu de la neamurile tale, ca eu am avut ideea, eu am avut si lacrima pe obraz, ca tu, rusinoaso, te ascunsesesi intr-un colt, de jena - va sa zica, dupa ce-i smulg banii astia pe parca i-as fi smuls unghiile, sa i-i dau si-napoi?! Uite, cotul! Draga, cine da cu imprumut, inseamna ca are mai mult decat ii trebuie. Banul sa circule - de la ala care are la ala care nu are. Nu mai mergem la el in vizita, il ocolim cat putem, paguba-n ciuperci! Auzi, dar de ce nu mergem la taica-tu si la maica-ta, ca au de toate, le zicem saru mana, ce mai faceti, ne era dor de voi, ne era...
- Ai uitat?
- Ce?
- C-au fost bolnavi in spital si nu te-ai dus o data sa-i vezi si ca nici mie nu mi-ai dat voie sa merg mai mult de o data pe saptamana, ca nu cumva sa dau prea multi bani pe portocale?
- Draga, nu fa din mine un meschin, ca nu sunt. Ti-am interzis sa mergi prea des la spital din pricina microbilor. Sa-mi vii in casa cu vreo boala, cu vreun virus, cu vreo enzima?!
- Dar tu cand cutreieri toate carciumile?
- Pardon. In carciumi nu exista microbi. Acolo unde exista alcool, nu exista microbi. Hai, ca mi s-a facut foame si sete, as bea un sprit bun si rece. Gandeste-te la o alta ruda, un unchi de-al doilea, de-al zecelea, un var, un cumnat prin alianta...Gandeste-te, nu te uita pe pereti! Fa ceva! Doamne, de ce m-ai facut orfan?

"Fii dragut" - Ion Baiesu. Schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava"

2009-05-28T23:39:00.003+03:00

Incepand de astazi, zilnic, voi posta cate o schita umoristica din volumul "Dragoste bolnava" de Ion Baiesu.Lectura placuta!
______________________________________
Alo ! Gigi ? Ce faci, ma, n-ai plecat ? Hai, mai baiete, ca e tarziu, incep sa vina musafirii. Auzi, ai luat tot ce trebuia ? Sarmalele... Sa fie calde, ca sa nu mai pierdem vremea... Nu pune oala in sacosa de plastic, ca se topeste si se-ntampla naibii vreo nenorocire, le aduni de pe asfalt... Si casetofonul... Nu-l uita, ca mai faci un drum. Ia si picupul. Ia-l, sa fie. Dimineata mai punem un Gica Petrescu, o Romica Puceanu... Auzi, mai, tu n-ai niste muraturi mai ca lumea, ca stiu ca te pricepi. Asa, gogonele, gogosari, telina... Pepenasi ai? Bravo! Ia cat mai multi, surpriza serii. Bine, mai, da-i bataie. Pa! Alo, stai asa! Mai, Gigi, iti spun o chestie fioroasa, cazi pe jos. Nu ne-a iesit piftia. Nu i-a pus nevasta-mea suficienta gelatina si nu s-a inchegat. E sleita. Aveti voi ceva in acest sens?Atunci ia doua platouri, sa fie... Bine, ma, mersi, esti un dragut, da-i bataie, pa! Pai ia si tu un taxi. E greu, cred si eu, nu incerca la telefon, stai in strada si faci cu mana... Poate gasesti o ocazie particulara... Ma, scuza-ma, dar nu pot sa scot masina din garaj pe vremea asta, tu stii ca din noiembrie o pun la iernat si-o scot in aprilie... Hai ca te descurci tu. Pa! Mai, scuza-ma, uitasem sa te intreb de vin. Ai ceva special? Pai, varu-ala al tau de la...Aha! Saracu... De, lacomia. Atunci ia d-ala infundat de la alimentara. La chil. Sec. Vreo zece, maximum cinspe. Hai, pa! Nu te intreb de bani, ca stiu ca ai, slava Domnului, te descurci, nu te intreb cum... Alo! Mai, nu da drumul la taxi, ca poate dai o fuga pana-n Sulea, ca s-aduci o matusa. N-o cunosti, e o tipa simpatica, haioasa foc, ne face program... Auzi, stii ce zice nevasta-mea? Ca la anu' sa facem revelionul la voi. Aveti mai mult spatiu, nu deranjam vecinii... In sfarsit, chestia asta o discutam la noapte, c-avem timp.Da-i bataie! Pa! Alo! Gigi! Ma, fii tu dragut si fa un ocol pe la "Mistretul", cica au salam, de urs, de mistret, de veverita... Da, si de Woody... Hai ca esti simpatic, ai umor.Da-i bataie! Pa! Alo! Alo! Bravo! A inchis! Si-am uitat esentialul: sa-i zic s-o ia si pe nevasta-sa. Altfel cine-o sa spele vasele?

Mario Vargas Llosa - Casa Verde

2009-04-22T10:46:00.004+03:00

Mario Vargas Llosa

Casa Verde*

Humanitas / Colectia: Seria de autor Mario Vargas Llosa

Odata cu sosirea lui don Anselmo in Piura, viata locuitorilor din suburbia Mangacheria se schimba cu totul. Misteriosul strain le afla ambitiile si dorintele ascunse si se foloseste de ele pentru a incepe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri ce se confunda cu destinul orasului din desert, dar si cu cel al unei asezari izolate din mijlocul padurii amazoniene, cei doi poli spatiali ai povestirii. Locurile, personajele si istoriile lor se intalnesc, contrapunctic, spunand povestea trecerii dintr-un tip de lume in altul. La un an de la aparitie, Casa Verde (1965) a primit Premiul Criticii Spaniole si Premiul national pentru roman in Peru, iar in 1967 a fost primul roman premiat cu prestigiosul Romulo Gallegos

Traducere de Mona Tepeneag

Pret achizitie, asa cum se observa si pe coperta, 34Ron (fara taxe postale).
Cumpara aici si acum la pretul special de 20Ron
_____________________________________________________________________
*Aceasta carte este de vanzare, nu se acorda ca bonus pentru cumparaturile de pe blogul Fab4Ego

2 Tratate despre lenevie.EXPEDIATE IRINA A.

2009-03-21T22:36:00.006+02:00

Viaţa e absurdă. Dumnezeu înseamnă iubire. Suntem liberi cu toţii. Şi atunci:

Încetaţi cu văicăreala

Alungaţi plictiseala

Relaxaţi-vă

Cântaţi la ukulele

Respingeţi cariera

Distrugeţi cămătăria

Puneţi capăt luptei de clasă

Fiţi boemi

Aruncaţi-vă ceasurile de mână

Opriţi concurenţa

Trăiţi fără ipoteci, fiţi rătăcitori fericiţi

Evadaţi din temniţa dorinţelor consumeriste

Uitaţi de guvern

Ignoraţi reforma

Azvârliţi pastilele

Daţi pace copiilor

Uitaţi de pensie

Fugiţi de bădărănie

Îmbrăţişaţi frumuseţea

Iubiţi calul

Iubiţi-vă vecinul

Fiţi creativi

Eliberaţi-vă spiritul

Săpaţi pământul

Sunteţi liberi!

„Inactivitatea este o treaba foarte grea. Intotdeauna se gasesc multi care se straduiesc sa te puna la munca.“

Oscar Wilde

„Ce bine e sa nu faci nimic, si asta foarte incet, si daca se poate si pe bani.“

Tom Hodgkinson continua ceea ce a facut mereu, adica editeaza reviste, scrie articole, da petreceri si va sugereaza sa o luati cu binisorul intr-o lume obsedata de munca:
„Am incercat sa creez un soi de canon alcatuit din pasaje cu indemn la lenevie si pentru asta am explorat filozofia, literatura, poezia si istoria ultimelor trei milenii. Dr. Johnson, Byron, Coleridge, Bertrand Russell, Oscar Wilde, Nietzsche, John Lennon, toti acesti practicanti de seama au stat la baza conceptului despre arta de a lenevi.“

Citeste o recenzie despre "Ghidul lenesului.Mic tratat pentru lenesi rafinati" aici

Comanda aici si acum aceasta carte la mai putin de jumatate de pret decat cel afisat de Editura Nemira.7Ron impreuna cu orice comanda de haine sau accesorii de pe blogul Fab4Ego

fab4ego@yahoo.com , cyanilla@yahoo.com
____________________________________________________________________

Citeste o recenzie despre "Cum am ales libertatea.Mic tratat despre o viata fara griji" aici

Comanda aici si acum aceasta carte la mai putin de jumatate de pret decat cel afisat de Editura Nemira.7Ron impreuna cu orice comanda de haine sau accesorii de pe blogul Fab4Ego

fab4ego@yahoo.com , cyanilla@yahoo.com

Design Your Self - Karim Rashid.Vanduta

2009-01-27T20:00:00.008+02:00

ATENTIE!ACEASTA CARTE ESTE DE VANZARE.NU SE ACORDA CA BONUS PENTRU CUMPARATURILE FACUTE PE BLOGUL FAB4EGO
Din categoria dezvoltare personala/lifestyle, recomand Design Your Self a lui Karim Rashid (Ed.Publica, 329 pag.), cel mai prolific designer contemporan, cu peste 2500 de proiecte realizate.

Design Your Self spune totul despre cum sa duci o viata mai sanatoasa."Regandeste modul in care traiesti, iubesti, muncesti si te joci"

Cum să adaugi prin scădere, şi, cu mai putin, să obţii mai mult pentru casa ta
Cum să-ţi decorezi spaţiul în stil “minimalist senzual"
Cum să te menţii în formă
Cum să îmbrăţişezi tehnologia
Cum să fii diferit şi să îţi creezi propriul stil vestimentar
Cum poti să te relaxezi gătind
Cum să alegi locaţia pentru sex
Cum să păstrezi echilibrul în cuplu
Cum să-ţi compui liste "DE FĂCUT” anuale, lunare, săptămânale, zilnice.
Cum să-ţi reconfigurezi biroul
Cum să foloseşti culoarea
Cum să-ţi păstrezi prietenii

Citeste o recenzie despre aceasta carte aici

Pretul cu care a fost achizitionata : 79,99 Ron
Pret de achizitie online la Ed.Publica : 66 Ron
Cumpara aici si acum, la pretul special de 49Ron*.VANDUTA!

fab4ego@yahoo.com , fab4ego@ymail.com , cyanilla@yahoo.com sau cyanilla@ymail.com
_____________________________________________________________________
*pretul nu include taxa de expeditie

Manual de Stil - Dana Budeanu.VANDUTA

2009-01-27T19:37:00.008+02:00

VANDUTA!
ATENTIE!ACEASTA CARTE ESTE DE VANZARE, NU SE ACORDA CA BONUS PENTRU CUMPARATURILE FACUTE PE BLOGUL FAB4EGO
Manual de stil (Ed.Nemira, 152 pag.) vă învaţă cum să purtaţi cele mai trăsnite t-shirturi şi piesele must have ale sezonului, cum să combinaţi piesele vestimentare aparent fără nici o legătură între ele, cum să alegeţi jeanşii dar şi ce ţinute se potrivesc acestora, ce rochii trebuie să aveţi în garderobă şi cum să le accesorizaţi.

Citeste un fragment aici

Pret de achizitie online la Nemira : 44,91 Ron
Cumpara aici si acum, la pretul special de 29Ron*

fab4ego@yahoo.com , fab4ego@ymail.com , cyanilla@yahoo.com sau cyanilla@ymail.com
______________________________________________________________________
*pretul nu include taxa de expeditie

Carti bonus pentru cumparaturi peste 70 lei.

2008-12-24T21:58:00.012+02:00

-Pasi simpli catre vise imposibile. Steven K. Scott. Ed.Curtea Veche 200. 312pag.* EXPEDIATA CRISTINA

-Magia imaginii personale. Maxwell Maltz. Ed.Curtea Veche 200. 227pag.EXPEDIATA CRISTINA

-Dincolo de varf.Zig Ziglar. Ed.Curtea Veche 200. 304pag.*EXPEDIATA LAURA

-Arta dezvoltarilor relatiilor interumane. Les Giblin. Ed.Curtea Veche 200. 216pag.EXPEDIATA CRISTINA

-Tata bogat.Tata sarac. Robert Kiyosaki. Ed.Curtea Veche 200. 210pag.*EXPEDIATA DANIELA

-Psihanaliza. S.Freud. Ed.Didactica si Pedagogica 1992. 582pag.*REZERVATA ANA

-Enigma Otiliei. G.Calinescu. Ed.National 1998. 528pag.DISPONIBILA

-Clasicii romani comentati(sub ingrijirea lui Marin Sorescu).Mihai Eminescu.Lumina de luna vol.II. Ed.Scrisul Romanesc 1993. 495pag.DISPONIBILA

-Cantecul amintirii. M.Sadoveanu. Ed.Ion Creanga 1990. 127pag.DISPONIBILA

-Cinci saptamani in balon. Jules Verne. Ed.Ion Creanga 1992. 172pag.*DISPONIBILA

____________________________________________________________________
* carte ce prezinta in paginile ei insemnari/note/inscrisuri de mana personale.

Carti bonus pentru cumparaturi intre 50-70 lei

2008-12-24T21:48:00.013+02:00

-Inoata alaturi de rechini fara sa fii mancat de viu. Harvey McKay. Ed.BusinessTech International Press 2001. 295pag.*REZERVATA SIMONA

-Manual de astrologie. M.Mladin. Ed.Devadata 2001. 413pag.*EXPEDIATA MONA

-Feng Shui si arta culorilor. Sarah Rosbach&Lin Yun. Ed.Teora1999. 209pag.*DISPONIBILA

-Sinele ascuns. Maya Pilkington&The Diagram Group. Ed.Teora 1998. 253pag.*EXPEDIATA

-Elemente de numerologie. Rodford Barrat. EdTeora 2000. 126pag.*EXPEDIATA LAVINIA

-Astrologia financiara. Alexandru Nicolici. Ed.Astrolog 2001. 140pag.*DISPONIBILA

-Dezvaluirea aurei. Ruth Berger. Ed.Teora 1998. 83pag.*REZERVATA ANA

-Negociati in stil feng shui. Jose Armilla. Ed.Vox 2001. 191pag.DISPONIBILA

-Feng Shui pentru succes si fericire. Richard Webster. Ed.Vox 2001. 141pag.REZERVATA LIVIA

-Feng Shui in apartament. Richard Webster. Ed.Vox 2001. 125pag.REZERVATA IOANA

-Horoscopul chinezesc. Xing Shu. Ed.Gemma Pres 2000. 159pag.*EXPEDIATA ADRIANA

-Eneagrama.Cele 9 tipuri de personalitate. Rene de Lassus. Ed.Teora 2000. 178pag.* EXPEDIATA ADRIANA

-Personalitate si temperament. Ghidul tipurilor psihologice. Patricia Hedges. Ed.Humanitas 1999. 201pag.EXPEDIATA

-Poezii.Proza. Grigore Alexandrescu. Ed.Ion Creanga 1980. 242pag.*EXPEDIATA SIMONA
____________________________________________________________________
* carte ce prezinta in paginile ei insemnari/note/inscrisuri de mana personale.

Carti bonus pentru cumparaturi intre 20-50 lei

2008-12-24T21:28:00.021+02:00

-Lumea este mare si sunt multe de facut. Kim Woo-Choong. 1996. 214pag.*DISPONIBILA

-A cincea fiola. Michael Palmer. Ed Litera 2008. 272pag.EXPEDIATA LUIZA

-Printesa Diana: "Ma vor ucide". Concha Calleja. Ed.Litera 2007. 168pag.EXPEDIATA C.T.

-Clubul Bilderberg.Stapanii Lumii. Cristina Martin. Ed.Litera 2007. 231pag.EXPEDIATA MANUELA

-Vieti trecute, vieti viitoare. Patrick Drouot. Ed.Lucman 1998. 252pag.EXPEDIATA LUMINITA C.

-Magia sponsorizarii. Tom Schreiter. Ed.Digital Data Cluj 2005. 115pag.DISPONIBILA

-Calatorii astrale. Gavin si Yvone Frost. Ed.Teora 1998. 192pag.*EXPEDIATA RAMONA C.

-Initiere in terapia chakrelor. Deedre Diemer. Ed.Teora 1999. 138pag.*EXPEDIATA

-Psihometria. Ted Andrews. Ed.Teora 1997. 142pag.*EXPEDIATA

-Caracterologia. Jean-Paul Jues. Ed.Teora1999. 227pag.*EXPEDIATA BIANCA

-Planetele care ne guverneaza. Nadia Julien. Ed.Teora 1995. 180pag.*EXPEDIATA ANDRA

-Tartarin din Tarascon. Alphonse Daudet. Ed.Dab Canova 1992. 90pag.DISPONIBILA

-Cutitul verde. Alexandru Cioranescu. Ed.Fundatiei Culturale Romane, Ed.Humanitas 1993. 146pag.DISPONIBILA

-Basme. P.Ispirescu. Ed.Tineretului.1969. 196pag.EXPEDIATA SIMONA

-Teoria nemuririi. Dimitrie Cuclin. Ed.Porto-Franco 1990. 130pag.EXPEDIATA MIHAELA M.

-Ghidul managerului eficient.Cum sa motivezi. Ed.Rentrop&Straton 1999. 62pag.*EXPEDIATA

-Ghidul managerului eficient.Cum sa comunici. Ed.Rentrop&Straton 1999. 58pag.*DISPONIBILA

-Anatomia schimbului bioenergetic. Grigori Kapita. Ed. Rovimed Publishers 1999. 150pag.REZERVATA ELISABETA

-Descifrarea unor enigme. Energia de piramida. Constantin D. Chioralia. Ed. Sitech 2001. 115pag.*EXPEDIATA MARIANA

-Descifrarea unor enigme. Taine ale bioenergiei/Aparitia vietii/bioenergia inseamna electricitate. Constantin D. Chioralia. Ed. Sitech 2001. 80pag.*DISPONIBILA
____________________________________________________________________
* carte ce prezinta in paginile ei insemnari/note/inscrisuri de mana personale.

Contact

2007-10-09T17:27:00.002+03:00