Book2Let

Numele celei de-a doua luni a anului - februarie- provine din latinescul "februarius" - luna purificarii.Este luna lui Februus, care figureaza in mitologia romana ca zeu al purificarii si ca protector al pastorilor si turmelor.In timpul Lupercaliilor, sarbatoare pastoreasca din Roma Antica, ce se tinea la 15 februarie , i se aduceau jerfe tapi si capre, din pieile carora se taiau curele, numite "februa" (purificatoare).Toti cei prezenti se lasau loviti cu aceste februa, fiind convinsi ca in urma acestor "operatii" vor fi feriti de boli si neplaceri.

Numele oficial "februarie" a patruns in multe limbi.La noi el este uneori rostit FEBRUAR.

Deseori oamenii mai in varsta sustin ca februarie e luna fierarilor.Acestora li se mai spune f a u r i sau f a u r a r i.De aici au provenit numele populare ale lunii: FAUR si FAURAR.

Varianta FAURAR se intalneste mai mult in folclor.Sa ne amintim proverbele: "Faurar cu frigul scoate din lazi castigul", "Fie iarna cat de rece, numai faurar de-ar trece" etc.

Termenul FERECAR s-a nascut de asemenea in mijlocul mesterilor-faurari."A fereca" inseamna a incatusa, a pune in fiare, in lanturi.La figurat si despre gerurile lui februarie se spune adesea ca f e r e c a apele, imbraca lacurile si raurile in carapace dura si rece de gheata.Expresia "Faurul fereca si desfereca" este folosita si referitor la mesterii fierari, si la luna februarie.

In aceeasi ordine de idei este interesant de observat ca imaginea "ger-fierar" exista si in creatia orala a popoarelor slave.Avem in vedere chipul lui Morozco, care in unele povesti rusesti este un fierar si fereca apele cu ajutorul "crivatului de fier".Cat despre numele de FLUIERAR, se crede ca a aparut in asociatie cu fluieratul crivatului cumplit din aceasta luna.Luna februarie fiind cea mai friguroasa, se zice ca "ii frig de crapa si pietrele", "ii frig de crapa ouale corbului", "ii ger de crapa lemnele in padure".Si tot cu o vadita exagerare: "Ii frig de ingheata cenusa in vatra".Taria cojilor oualelor corbilor a fost pusa in rand cu cea a lemenlor si pietrelor nu intamplator.Ornitologii au stabilit ca, intr-adevar, ouale depuse de corbite in ianuarie si clocite pana in februarie, au o coaja dura si groasa.Gerul ajuta puii sa o sparga si sa iasa la lumina zilei.

In alte proverbe este vorba de comportarea cainilor pe timp de iarna.Expresia "e asa de friga incat ti-e mila sa lasi cainele afara" este cunoscuta in multe tari, mai ales europene.Alte zicale despre iernarea cainilor: "cainele ierneaza afara dar numai el stie cum", "si cainele iese din iarna, dar numai piele lui stie cum", "a iesi ca si cainele din iarna"

Adesea la vaza unor proverbe si zicatori stau intamplari adevarate sau povestioare pline de invataminte.Se spune cateodata "Tot cainele isi face casa iarna" sau "Iarna era asa de friguroasa, ca si cainele zicea ca-si face casa", "Cainele toata iarna isi face casa, si vara se duce la umbra".

Se spune ca un omulean sarman, nelipsit de simtul umorului, ar fi zis candva ca este gata "sa dea doua ierni pe o vara".Si vorbele lui de duh au capatat aripi, s-au raspandit in timp si in spatiu devenind pe drept cuvant, proverbiale.

________________
foto arhiva personala