Acum o saptamana, sotia imi zice:
- Vezi ca peste trei zile e ziua mea. Fa in asa fel incat sa nu uiti, ca de obicei. Ar conta foarte mult pentru moralul meu.
De peste douazeci si cinci de ani uit ziua de nastere a neveste-mii, in timp ce tot de peste douazeci si cinci de ani ea nu uita niciodata cand e ziua mea. De asta data sunt ferm hotarat sa evit penibila gafa. Drept pentru care, spre aducere aminte, imi fac cele mai diferite semne: noduri la toate batistele si cravatele, un nod la degetul aratator, unul la urechea dreapta si unul la coada catelului, imi pun pantoful din dreapta in stanga si invers, imi incalt un ciorap pe fata si altul pe dos si-mi fac un nod la unica suvita de par pe care o mai port pe cap. In zadar! Alaltaieri ma scol bine mersi, ma imbrac, imi beau ceaiul si plec spre usa, in timp ce navasta-mea se uita lung-lung spre mine, cu o privire ce colcaia de ironie si dispret. Abia spre seara, cand ma intorc de la serviciu si de la o bere bauta in picioare, cu colegii, imi observ nodul de pe deget si scot un urlet de fiara ranita cu glontul dum-dum: vai, vai, iar am uitat, ce ma fac?! Intru val-vartej intr-o florarie, iau o zambila la ghiveci, ma duc acasa spasit, zic un "la multi ani, draga", la care nevasta-mea clatina din cap, definitiv resemnata.
- Imi pare rau, dragul meu, dar esti incorijibil.
- Da, zic eu, daramat sufleteste sunt.
- Ca sa te mai iert cat de cat, fa-mi niste servicii. Diseara vin pe la mine niste prietene. Du-te dupa cumparaturi.
Fericit ca mi se da o sansa de reabilitare, alerg ca un cal de curse, strabat toate pietele orasului, de la Matache la Pantelimon, colind toate magazinele, stau la toate cozile, iau mancare, iau bautura, iau delicatese de import, prajituri de la "Capsa", iau trufandale si vin acasa cu cinci sacose in brate. Aveam hainele rupte pe mine si fata desfigurata de oboseala. Sotiei i se face, in sfarsit, mila si-mi zice:
- Mersi. Acum poti sa te duci la culcare. Vrem sa ramanem intre noi.
Pe la sapte seara au venit musafirele si s-au pus pe baut cafele si pe fumat tigari cu filtru. Eu am urmarit programul la televizor in alta incapere. Cand acesta s-a terminat, ele tocmai beau al treilea rand de cafele si vorbeau toate patru odata. Am incercat sa trag cu urechea. Bineinteles ca fiecare vorbea despre barbatul ei. In clipa aceea, una dintre ele spunea, cu o voce mai dulce ca mierea:
- Vai, al meu e o podoaba. Sa va spun ultima lui figura...
Am preferat sa ma strecor tiptil in dormitor si sa ma culc. Dimineata m-am sculat voios si m-am imbracat ca sa merg la serviciu. Musafirele erau tot acolo, sorbeau inca un rand de cafele. Am tras cu urechea. Tot despre barbati vorbeau. Nevasta-mea, de pilda, tocmai spunea:
- Oh, cat despre al meu, as prefera sa nu-mi aduc aminte. Am facut greseala sa-l trimit ieri dupa cumparaturi. Mi-a adus niste oribibilitati...
Am pornit spre iesire in varful picioarelor, salutand in dreapta si-n stanga, umil. Pe scari, mi-am adus aminte de ceva si m-am intors. Catelul era la usa. I-am deznodat coada. Sarmanul, cu cata recunostinta si intelegere ma privea!

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire