Book2Let

Ma apuca o foame cumplita, intempestiv, si intru intr-un mic restaurant marginas, cu nume duios, ma asez la masa, astept circa douazeci si doua de minute, il strig pe ospatar de noua ori(alo, pst, tovarasu, fii dragut, daca nu te superi, etc.), in sfarsit, vine. E nervos:
-Ce ma tot pasai, dom'le, ca nu stai in vant si-n ger, nu te ploua, nu te ninge!
M-am obisnuit sa nu raspund la provocari.
-Ce aveti de mancare? am intrebat.
-Friptura si carnati.
-Friptura de ce?
-Pai de ce poa' sa fie decat de porc?!
-Altceva?
-Nimic.
-O telemea, niste rosii, o salata...
-Dom'le, te mai gandesti dumneata, eu n-am timp de pierdut.
Revine peste alte douazeci si doua de minute.
-Dom'le, zic, da-mi o friptura, dar sa fie slaba.
-Nicio grija, o pun acum la cura de slabire.
Vine peste trei sferturi de ora cu o bucata de microporos, o talpa de bocanc cazon umblata pe doua fronturi, un ghem de zgarciuri si tendoane, grasa si sleita.
-Dom'le, zic, ce mi-ai adus dumneata aici este imposibil de mancat.
-Pai ce, te oblig eu s-o mananci? Ai comandat-o pe banii dumitale, poti s-o dai la caini sau la pisici.
Intr-adevar, sub masa mea forfoteau vreo cinci pisici si patru caini, aflati intr-o perfecta intelegere tacita.
-Draga, zic, fii amabil si da-mi condica de reclamatii.
-Ce sa fac?
-Sa-mi dai condica de reclamatii.
-Din ce-ti veni?
-Vreau sa scriu ceva acolo.
-Dar de ce nu scrii mai bine acasa, la parinti, la rude, zi-le ceva de sanatate si belsug.
Eram calm ca o stanca de granit si insistent ca un ciocan pneumatic.
-Daca nu-mi dai condica, anunt Inspectia comerciala. Aveti telefon?
-Avem, dar e cu lacat.
-Cheama responsabilul.
-Pai ce, eu sunt valet?
Ma duc personal si-l caut pe responsabil, intru prin niste birouri, prin magazie, bucatarie, spalatorie de vase, si-l gasesc la depozitul de vinuri, mancand pastrama pe un fund de butoi, impreuna cu niste amici, era o veselie nebuna pe ei; il chem deoparte si-i spun ca daca nu mi se da condica de reclamatii, ma voi adresa presei, merg pana-n panzele albe.Responsabilul se crispeaza, mai intreaba cu ce ospatar am avut de-a face, "e clar, zice el, ala e un obraznic ce nu s-a pomenit, maine il dau afara, poftiti la masa, va servesc eu personal, nici nu concep sa plecati din localul nostru nemultumit".Mi se aduce un muschiulet de vaca splendid, parca era pictat de Rembrandt, cu o garnitura de legume excelent asortate, plus painica prajita.Dar inainte n-ati dori o gustarica cu putin somon si putin batog? "Vai, dar de unde aveti minunatiile astea", zic eu naucit, dar responsabilul imi sopteste "lasati, nu e o problema pentru noi cand e vorba de un client pe care il iubim, ce-ati zice de o sticluta de Riesling vechi de 12 ani?"
Am mancat si am baut ca un rege, trei ospatari in frunte cu responsabilul roiau in jurul meu.La sfarsit, mi s-a adus o nota de plata modesta, din care lipseau gustarile si vinul, acestea fiind o mica atentie din partea trustului, dupa care mi s-a adus condica.Mi-am scos stiloul si am scris: "Acesta este, fara indoiala, cel mai desavarsit local din sud-estul Europei".Dupa care m-am iscalit descifrabil.
Am fost condus pana la masina de catre intregul personal al localului, ne-am sarutat cu lacrimi in ochi, promitand ca nu-i voi uita niciodata, sugerandu-mi-se, cu discretia cuvenita, ca nu ar strica daca as arunca cateva cuvinte in presa despre bunul lor renume.
In alta zi, intru intr-un alt local, cam de aceeasi categorie, cer de mancare, mi se raspunde destul de cuviincios, mi se aduce o friptura onorabila, dar ce-mi zic: de ce sa nu repet figura si sa fiu servit ca un conte? Drept pentru care cer condica de reclamatii. Vine insusi responsabilul cu ea, mi-o aseaza pe masa, mi se ofera un pix, dupa care ma apuc de scris: serviciul in acest local este defectuos, fripturile sunt necomestibile, personalul este murdar si insolent. Responsabilul ia condica si pleaca, demn. Peste cinci minute apare o tipa grasa, imbracata in alb, care imi spune ca ea e bufetiera si ce-am impotriva fripturilor ei, de ce insult o incadrata veche de douazeci de ani, cine sunt eu? "Cine esti tu, ma muratura, de te legi de mine, ca-ti dau o fleica peste gura, huliganule, zi mersi ca nu-l chem pe barbatu-miu ca sa-ti inmoaie oasele!" Intre timp, femeia de serviciu incepe sa mature in jurul meu, imi ordona sa ma ridic imediat de la masa, ma pocneste strasnic la turloaie cu coada maturii, dupa care ma ameninta ca cheama sectoristul, cum mi-am permis sa-i fac cu ochiul si sa-i propun sa o conduc acasa? Tot localul se uita la mine, vine ospatarul si ma anunta ca nu serveste clienti in stare de ebrietate, imi ia friptura din fata si ma calca pe bombeu, strivindu-mi doua degete strict necesare. Cand ies afara, in strada, imbrancit, dau nas in nas cu responsabilul, care tocmai imi dezumfla cauciucurile de la masina, pe motiv ca am parcat pe spatiul rezervat localului. In timp ce o lua la picior, grabit, acesta mi-a strigat:
"Ma, daca-ti place sa scrii prin condici, de ce nu te faci scriitor?".
Acum nu stiu cum sa procedez pe viitor cand intru intr-un local: sa cer condica sau sa n-o cer?

{Read the english version here, by clicking this text}

Era un ger de crapa pietrele; incepuse a ninge de dimineata; acum era pe inserate; aproape se inopta si noaptea era cea din urma in anul acela.

Prin viscolul cel mare, pe gerul cumplit, o biata fetita ratacea pe o strada.Era cu capul gol si cu picioarele goale.Avusesea ea niste pantofi, cand plecase de acasa dimineata, niste pantofi vechi pe care ii purtase mama ei, si care ii erau din cale afara de mari.De aceea, i-a si scapat din picioare, cand a trebui sa fuga din calea unor trasuri care veneau in goana; dupa ce-au trecut trasurile, ea s-a apucat sa-si caute pantofii.Un strengar de baiat insa o luase la sanatoasa, invartind un pantof intr-o mana, si razand in gura mare; celalalt pantof ii fusese strivit de trasuri.

Sarmana fetita nu mai avea cum sa-si apere piciorusele care se invinetisera de frig.Ducea niste chibrituri in sortul ei vechi si mai avea in mana si un pachet.In ziua aceea insa, cum era ajunul Anului Nou, toata lumea era grabita; apoi, pe asa o vreme rea, cine s-ar mai fi oprit sa ia seama la fetita care-ti facea mila cu aerul ei rugator.Ziua era pe sfarsite si ea nu vanduse nicio cutie cu chibrituri; nimeni n-o miluise nici macar cu un gologan.Tremurand de frig si de foame, ratacea din strada in strada; parea icoana celei mai negre mizerii.Fulgi mari de omat cadeau pe buclele blonde ale parului ei revarsat pe umeri.Toate ferestrele sclipeau in lumina; de la toate casele un miros placut se raspandea, acela de gasca fripta, pregatita pentru masa de seara.Dupa ce, in zadar, a mai cautat sa imbie pe unul si pe altul cu cate o cutie de chibrituri, nefericita copila si-a gasit un adapost la un colt, intre doua case, dintre care una era mai inalta ca cealalta.

Rupta de oboseala, s-a ghemuit acolo, punandu-si picioarele sub ea, dar era zgaltaita de frig, ii clantaneau dintii in gura si, cu toate astea, nu cuteza sa se duca acasa.Nu castigase niciun gologan si de buna seama, ca tatal sau avea s-o bata.De altfel, si in cocioaba lor saraca era frig ca si afara, acoperisul spart, vantul patrundea in voia lui, iar soba deloc.

Manutele fetei intepenisera.

"Dar, daca as scoate eu un chibrit, un singur chibritel!... Nu cred ca tatal meu are sa bage de seama.L-as scapara, si mi-as incalzi degetele!"

Zis si facut.Scapara chibritul, care pe data a si luat foc.Si, ce flacara frumoasa.Isi atinea mainile in dreptul flacarii.Deodata i se paru ca se gaseste langa o soba de tuci impodobita cu alamuri, ca focul palpaia si raspandea o caldura dulce.Fetita vroia sa-si intinda picioarele ca sa le incalzeasca, dar chibritul s-a stins pe neasteptate; soba s-a facut nevazuta, si copila s-a trezit stand acolo in frig, si tinand in mana un betisor pe jumatate ars.

Mai scapara un chibrit; lumina se lipi de un perete si peretele se facu straveziu.Fetita a putut sa vada ce se petrecea in odaia pe care o inchidea peretele.Masa era pusa.Fata de masa era alba, curata si straluceau pe ea farfuriile de portelan.Drept in mijloc, pe o farfurie mare, o gasca fripta intreaga, cu cartofi prajiti imprejurul ei; si ce sa vezi?Fara de veste gasca prinde a se misca, si a veni inspre fetita cu un cutit si o furculita infipte in pieptul ei.

Dar, ce folos? Chibritul s-a stins, totul iarasi s-a facut nevazut si in fata fetitei n-a mai ramas decat peretele rece si umed.

Copila scapara al treilea chibrit.Se vazu dusa langa un pom de Craciun, mult mai frumos decat cel pe care-l vazuse ea prin geamul usii la casa unui negustor bogat cu un an inainte.

Pe crengile verzi erau aprinse mii de lumanari in toate culorile.Mai atarnau bomboane, jucarii aurite si toate minunatiile!...

Se stinse chibritul, pomul paru ca se inalta la cer iar lumanarile lui par a fi stele, una din ele se desprinde si cade pe pamant, lasand in urma o dunga de foc.

"Are sa moara cineva" isi zise fetita.Batrana ei bunica, singura fiinta care o iubise si o mangaiase si care era moarta numai de putina vreme, ii spusese ca atunci cand vezi o stea cazand, un suflet se ridica in locul ei la cer.

Mai scapara un chibrit, se facu o lumina puternica si in fata fetitei se ivi batrana bunica: hainele ei pareau de flacari, fata ei era blanda si plina de bunatate.

"Bunica, bunica ia-ma cu tine, striga fetita.Oh! Si tu ai sa ma parasesti cand se va stinge chibritul; ai sa pieri si tu cum au pierit soba cea calda, gasca fripta si pomul de Craciun. Ramai, ramai, te rog, mai stai, sau ia-ma cu tine".

Apoi fetita aprinse al cincilea chibrit, si altul si, in sfarsit, pachetul intreg, ca sa poata vedea cat mai multa vreme pe bunica ei cea buna.S-a facut o lumina mai stralucitoare decat luciul de luna.Bunica nu mai era zbarcita si incovoiata ca atunci, cand parasise pamantul; era schimbata, intinerita si frumoasa.Apuca pe nepotica ei in brate, si, luandu-si zborul prin vazduh, a inaltat-o sus, sus, intr-un loc unde nu era nici frig, nici foame, nici amaraciune; acolo era scaunul lui Dumnezeu.

Si, cu toate acestea, a doua zi, trecatorii gasira acolo, in colt, trupul intepenit al fetitei, dar obrajii ei erau rumeni si parea ca surade nefericita copila; murise de frig in timpul acelei nopti care adusese pentru atatia altii bucurii si placeri.

Tinea in mana inclestata resturile unui pachet de chibrituri.

"Ce proasta a fost!... zise unul fara inima; cum a putut ea sa-si inchipuie ca niste chibrituri au s-o incalzeasca?..." Altii au plans mult langa ea, fiindca ei nu stiau ce lucruri frumoase vazuse fetita in noaptea de Anul Nou si nu intelegeau ca, daca ea suferise mult, gusta acum in bratele bunicii sale cea mai dulce fericire.

{An unfinished Story by O.Henry, read the english version here}

Nu ne mai tanguim si nu ne mai punem cenusa in cap cand se vorbste de flacarile iadului.Predicatorii insisi au inceput sa ne declare ca Dumnezeu este radiu sau eter sau un compus stiintific oarecare si ca lucrul ce la mai rau la care noi, pacatosii, ne-am putea astepta ar fi o reactie chimica. Aceasta ipoteza este destul de agreabila; totusi, mai dainuie ceva din vechea si nobila teroare a conformismului religios.

Numai doua sunt subiectele despre care poti vorbi dand frau liber imaginatiei, fara riscul de a fi contrazis.Poti sa vorbesti despre ce ai visat noaptea si poti sa repeti ce ai auzit ca spunea un papagal.Atat Morfeu cat si pasarea in chestiune sunt martori incompetenti, iar omul care va va asculta nu va indrazni sa puna la indoiala cele povestite.Iata cum urzeala fara temei a unei viziuni nocturne va fi subiectul meu, ales cu scuze si regrete, in locul orizontului mai restrans al palavragelilor unui dragalas Polly (- nume dat de obicei papagalilor domesticiti).

Am visat un vis care este atat de departe de orice critica superioara incat socot ca tine de vechea, respectabila si regretabila teorie a judecatii de apoi.

Arhanghelul Gavril (-vestitorul stirilor bune, pe care Milton, in Paradisul pierdut, il aseaza la poarta raiului) sunase din trambita sia ceia dintre noi care nu raspunsesera indata la apel fusesera adusi in fata judecatii spre a fi cercetati.Am observat intr-o parte un grup de chezasi de profesie imbracati in haine negre de ceremonie si cu gulere incheiate la spate; dar se pare ca titlurile lor de proprietate imobiliara nu prea erau in regula si nu erau semne ca ne-ar fi putut scapa pe vreunul dintre noi de pedeapsa.

Un politist-musca -- un inger politist-- veni la mine in zbor si ma apuca de aripa stanga.In apropiere se gasea un grup de suflete cu infatisare foarte prospera, chemate si ele la judecata.
-Nu cumva faci parte din gasca alora? ma intreba politistul.
-Da' cinesunt aia? replicai eu.
-Cin' sa fie? spuse.Sunt...
Dar bag de seama ca aceste chestiuni fara importanta ocupa un loc pe care ar trebui sa-l implineasca povestirea.

Dulcie lucra intr-un magazin universal.Vindea dantela ingusta de garnisit pemargini, sau ardei umpluti, sau automobile, sau alte maruntisuri cum se gasesc in magazinele universale.Din ce castiga prin munca ei, Dulcie incasa sase dolari pe saptamana.Restul trecea in creditul contului ei si in debitul contului altcuiva in registrul de partizi tinut de D (-Dumnezeu) -a! Puterea Suprema, spuneti, Domnule Doctor in Teologie - fie, atunci, in castiful Puterii Supreme.

In primul an de munca in acel magazin, Dulcie fusese platita cu cinci dolari pe saptamana.Ar fi instructiv sa stim cum traia cu aceasta suma.Nu va intereseaza?Foarte bine; probabil nu va intereseaza decat sumele mai mari.Sase dolari, in schimb, sunt o suma mai mare.Am vrut sa va spun atunci cum traia cu sase dolari pe saptamana.

Intr-o dupa-amiaza, la ora 6, cand Dulcie isi infigea acul in palarie la o distanta de trei milimetri de medulla oblongata (latinescul pentru bulbul rahidian), ii spuse bunei sale colege si prietene, Sadie, fata care servea in stanga ei:
-Asculta, Sadie, stii ca diseara am intalnire cu Piggy (-Purcelul) si luam masa impreuna?
-Ce tot spui! exclama Sadie, plina de admiratie.Si mai zici ca n-ai noroc!... Piggy e un tip grozav; si intotdeauna duce fetele in localuri grozave. Intr-o seara a dus-o pe Blanche la Hoffman House, unde canta o muzica grozava si unde vezi o gramada de tipi grozavi.O sa petreci grozav, Dulcie.

Dulcie se repezi intr-o fuga acasa. Ochii ii sclipeau, iar obrajii i se colorasera in trandafiriul vietii adevarate - zorile vietii adevarate care se iveau. Era intr-o vineri, si-i mai ramasesera cincizeci de centi din leafa de pe saptamana anterioara.

Strazile erau pline de torentul de oameni care se revarsa in orele de varf.Becurile electrice de pe Broadway luminau puternic, atragand fluturii de noapte de la distante de mile, de leghe, de sute de leghe, din bezna din jur, ca sa vina cum vin nepriceputii la scoala, ca sa-si parleasca aripile.Barbatii imbracati in haine ingrijite, cu mutre ca acelea sculptate pe samburi de cires de lupii de mare din azilurile de marinari batrani, intorceau capul si se uitau lung dupa Dulcie, care trecea grabita pe langa ei, fara sa-i bage in seama. Manhattan, cactusul care infloreste noaptea, incepea sa-si deschida petalele de un alb-cetos cu miresme greoaie.

Dulcie intra intr-o pravalie cu marfuri ieftine, si cumpara, cu cei cincizeci de centi pe care-i mai avea, un guler imitatie de dantela.

Banii acestia fusesera destinati a fi cheltuiti in alt mod: cincisprezece centi pentru cina, zece pentru gustarea de dimineata, alti zece pentru pranz.Zece centi urmau sa fie adaugati la micile sale economii, iar cinci sa fie prapaditi pe bomboane de miambal (-suc extras din radacina plantei "lemn-dulce") - dintre acelea care-ti umfla falca intocmai ca un abces la masea si tin tot asa de mult.Miambalul era o risipa, aproape un lux gastronomic, dar ce inseamna viata fara nicio placere?

Dulcie locuia intr-o camera mobilata.Intre o camera mobilata si o pensiune deosebirea este urmatoarea: intr-o camera mobilata lumea nu stie cand rabzi de foame.

Dulcie se urca in camera ei de la etajul a treilea al unei case cu fatada cafenie (-pe la mijlocul sec. al XIX-lea, casele oamenilor bogati aveau fatada de gresie roscata) din West Side (-cartier luxos in partea apuseana a orasului).Aprinse lampa de gaz aerian.Oamenii de stiinta spun ca cea diamantul este cea mai dura substanta cunoscuta.Greseala.Proprietaresele de camere mobilate cunosc un compus pe langa care diamantul e un fel de chit de geamuri.Ele il indeasa in varfurile arzatoarelor de gaz (-ca sa-i oblige pe chiriasi sa faca economie de gaz) si poti sa te urci pe scaun si sa scobesti pana ce ti se rosesc si ti se ranesc degetele.Nici acul de par nu-l clinteste; sa-l numim deci - neclintitul.

Apuneam ca Dulcie a aprins lampa de gaz aerian.In lumina ei cu puterea unui sfert de lumanare, vom examina camera.Un divan, o masuta de toaleta, o masa, un lavoar, un scaun, de atata era vinovata proprietareasa.Restul ii apartinea Dulciei.Pe masuta de toaleta se aflau comorile ei: un vas de portelan poleit pe care i-l daruise candva Sadie, un calendar tiparit de o fabrica de muraturi, o carte de vise, putina pudra intr-o farfurioara de sticla si un ciorchine de cirese artificiale legate cu o panglicuta roz.

Rezemate de oglinda cu ape, stateau potretul generalului Kitchener (-Feldmaresal englez; "s-a distins" in razboaiele colonialiste din Egipt, Africa de Sud si India), al lui William Muldoon, al ducesei de Marlborough (-favorita reginei Anna a Angliei) si al lui Benvenuto Cellini.Pe un perete atarna o planseta de ipsos reprezentand pe un O'Calahan cu coif roman.Alaturi se gasea o litografie, imitatie de pictura in ulei, reprezentand un copil de culoarea lamaii, fugind dupa un fluture ca focul de rosu.Aceasta era sentinta definitiva - si niciodata infirmata - a lui Dulcie, in materie de arta.Odihna ei n-a fost niciodata tulburata de zvonuri despre capodopere furate; dupa cum niciun critic de arta n-a ridicat din sprancene in fata micului ei entomolog.

Piggy urma sa vina sa o ia la ora sapte.In timp ce fata se pregateste in pripa, sa ne intoarcem discret cu fata in partea cealalta si sa stam de vorba de una, de alta.

Pentru camera, Dulcie platea doi dolari pe saptamana.In zilele de lucru, gustarea de dimineata o costa zece centi; isi facea cafea si fierbea un ou la lampa de gaz aerian in timp ce se imbraca.Duminica dimineata manca imparateste: cotlete de vitel si gogosi cu ananas la restaurantul "La Billy", totul la pretul de 25 de centi - si dadea zce centi bacsis. New Yorkul are atatea tentatii cae te fac sa cazi in pacat!Mesele de pranz le lua la cantina magazinului universal unde lucra, si o costau saizeci de centi pe saptamana, iar masa de seara 1,05 dolari.Gazetele de seara - aratati-mi un newyorkez care nu cumpara zilnic un ziar!- o costau sase centi, iar gazetele de duminica-una pentru pagina de anunturi personale si alta pentru citit-faceau zece centi.Totul se ridica la 4,76 dolari.Unde mai pui ca trebuie sa-ti cumperi si imbracaminte si...

Dar mai bine renunt sa le insir.Aud de tesaturi minunate, vandute cu pret redus si de adevarate minuni facute cu acul si cu ata; dar ma cam indoiesc.In zadar caut sa le astern pe hartie, ca un adaos la viata Dulciei, cateva dintre acele bucurii care apartin femeilor in virtutea tuturor legilor nescrise, sfinte, naturale, neaplicate, ale dreptului divin.Fusese de doua ori la Coney Island (-insula in cartierul Brooklyn al New Yorkului, unde se gasesc distractii populare) si se daduse in calusei. Era neplacut sa-ti numeri placerile din vara-n vara, in loc sa le numeri din ora-n ora.

Despre Piggy e de ajuns un cuvant.Atunci cand fetele l-au poreclit asa, o rusine nemeritata a cazut pe capul nobilei familii a porcilor.Lectia despre cuvintele cu trei litere din vechiul nostru manual de ortografie cu scoarte albastre incepe cu biografia lui Piggy.Era gras; avea suflet de sobolan, obiceiuri de liliac si marinimie de pisica (fat, rat, bat, cat)... Purta haine scumpe si era expert in arta descoperirii fetelor care mureau de foame.Daca se uita la o vanatoare de magazin, putea sa-ti spuna cu o aproximatie de o ora, cat timp trecuse de cand mancase ceva mai substantial decat ceai si vreo prajitura de radacina de nalba.Se invartea prin cartierele comerciale si colinda magazinele universale facand invitatii la masa vanzatoarelor.Barbatii care plimba pe strada caini legati cu o curea il privesc de sus.E un ciudat specimen; asupra lui nu merita sa te opresti; pana mea nu-i de genul aceleia care i se potriveste; eu nu sunt dulgher de binale.

La sapte fara zece, Dulcie era gata.Se privi in oglinda cu ape. Imaginea era multumitoare.Rochia albastra-inchis, care cadea pe ea fara o cuta, palaria cu pana neagra, eleganta, manusile doar nitelus murdare - toate reprezentand renuntari la atatea, pana si la mancare - o prindeau de minune.

Dulcie uita pentru o clipa totul in afara de faptul ca-i frumoasa si ca viata era pe cale de a ridica un colt al valului sau misterios pentru ca ea sa vada minunatiile.Pana atunci niciun domn nu o invitase iasa in oras. Acum, pentru cateva clipe scurte, intra in viata de lux si de lumina orbitoare a "lumii bune".

Fetele spuneau ca Piggy e "galantom".O sa fie o masa ca-n povesti, muzica, doamne in toalete splendide ca sa ai la ce sa te uiti, si feluri de mancare din acelea care faceau ca fetelor sa le lase gura apa cand incercau sa vorbeasca despre ele.Fara indoiala ca o sa fie invitata si alte dati.

Dulcie vazuse intr-o vitrina o rochie albastra de matasica - economisind douazeci de centi pe saptamana in loc de zece, in ... ia sa vedem... vai, i-ar trebui ani de zile! Dar era un magazin de haine vechi pe Seventh Avenue, unde...

Cineva batu la usa. Dulcie deschise. Proprietareasa aparu cu un suras prefacut pe buza, cautand sa simta dupa miros daca se gatea cu gaz de furat.
-Jos e un domn care vrea sa-ti vorbeasca, spuse ea.Il cheama d-l Wiggins.

Sub acest nume il cunosteau pe Piggy nefericitele care aveau sa-l ia in serios.

Dulcie se intoarse la masuta de toaleta ca sa-si ia batista; apoi se opri in loc sas-i muisca tare buza de jos. Pe cand se uita in oglinda intrezarise o tara de basme si pe ea insasi, in chip de printesa care tocmai se trezea dintr-un somn lung.Uitase de cineva care o privea cu ochi tristi, frumosi, severi - de fapt singurul care putea aproba sau condamna ceea ce facea ea.Din rama aurita a fotografiei de pe toaleta, drept si zvelt, inalt, cu o privire mustratoare pe fata sa cu frumoase trasaturi melancolice, generalul Kitchener isi pironise asupra ei minunatii sai ochi.

Dulcie se intoarse ca o papusa automata catre proprietareasa.
-Spuneti-i ca nu pot sa merg, zise ea cu o voce stearsa.Spuneti-i ca sunt bolnava, sau orice vreti. Spuneti-i ca nu ies din casa.

Dupa ce inchise usa si-o incuie.Dulcie cazu pe pat, strivindu-si pana neagra de la palarie, si planse vreo zece minute.Generalul Kitchener era singurul ei prieten.Pentru Dulcie, el intruchipa cavalerul ideal.In privirea lui se citea parca o mahnire ascunsa, iar mustata lui minunata era un vis; ii era si putina teama de acea privire aspra si totusi duioasa din ochii lui.De multe ori lasa imaginatia sa zburde si-si inchipuia ca va veni odata acolo si va intreba de ea, cu sabia zanganind cand s-ar lovi de cizmele lui inalte.Odata, cand un baiat a izbit cu o bucata de lant un felinar, ea deschisese fereastra si se uitase in strada.Dar degeaba.Stia de altfel ca generalul Kitchener era in Japonia, unde conducea armata sa contra turcilor salbatici (-generalul Kitchener n-a fost niciodata in Japonia si nici nu s-a batut cu turcii, care n-au calcat niciodata aceasta tara) si ca nu va descinde niciodata din rama lui aurita de dragul ei.Totusi, in seara aceea, o singura privire a lui il invinsese pe Piggy.Da, cel putin in seara aceea.

Duap ce inceta cu plansul, Dulcie se ridica de pe pat, isi scoase rochia ei cea mai buna si isi puse vechiul ei capot albastru.Nu simtea nevoia sa manance.Canta doua strofe din "Sammy".Apoi isi concentra toata atentia asupra unei mici pete rosii de pe nas.Dupa ce termina si cu asta, trase un scaun langa masuta cu picioare schiloade; si cu o pereche de carti soioase isi dadu in carti.

-Ticalosul si nerusinatul! spuse cu voce tare.Si eu care n-am scos niciun cuvant si nu i-am aruncat nicio privire care l-ar fi putut face sa creada c-o sa ies cu el.

La ora noua, Dulcie scoase din cufar o cutie de tabla cu biscuiti si un borcanas cu gem de zmeura si se ospata de minune.Oferi generalului Kitchener un biscuit uns cu putin gem; dar el se multumi s-o priveasca asa cum sfinxul ar privi un fluture daca s-ar gasi fluturi in desert.

-N-ai decat sa nu mananci daca nu vrei, spuse Dulcie.Si nu-ti mai lua aerele astea si nu ma mai mustra din priviri.Ma indoiesc ca te-ai mai arata atat de maret si de intelept daca ar fi sa traiesti si tu cu sase dolari pe saptamana.

Nu era semn bun ca Dulcie se purta atat de grosolan cu generalul Kitchener.Mai intoarse pe Benvenuto Cellini cu fata in jos, cu un gest repezit.Dar nu trebuie s-o condamnam pentru acest lucru, deoarece ea crezuse intotdeauna ca Benvenuto Cellini e Henric al VIII-lea.

La noua si jumatate, Dulcie arunca o ultima privire portretelor de pe comoda, stinse lumina si se baga in pat.E groaznic sa te culci si sa spui "noapte buna" doar cu privirea generalului Kitchener, lui William Muldoon, ducesei de Marlborough si lui Benvenuto Cellini.

Pana aici povestea nu are, de fapt, niciun talc.Restul urmeaza mai tarziu - candva, cand Piggy avea s-o invite pe Dulcie din nou sa ia masa cu el, cand ea avea se simta mai singura decat de obicei, si cand generalul Kitchener, din intamplare, avea se uite in alta parte; si atunci...

Dupa cum am spus mai inainte, visam ca stau langa o ceata de ingeri cu infatisare infloritoare si ca un politist ma cuprinde de o aripa si ma intreaba daca fac parte din randurile lor.
-Da' cine-s aia? il intrebai eu.
-Cin' sa fie, zise el, sunt cei care au angajat femei la munci si le-au platit cu cinci sau sase dlari pe saptamana, cu care trebuiau sa-si duca viata.Nu cumva esti din tagma lor?
-Ma jur pe nemurirea voastra ca nu, spusei eu.Sunt doar acela care a dat foc unui azil de orfani si care a ucis un orb ca sa-i sterpeleasca maruntisul.

1899

Un tip (destul de mic, destul de gras), prezentandu-se sub numele de V.Ceapa, vine la un avocat pentru o problema.
-Va ascult, zice avocatul, aprinzandu-si o tigara scumpa si sorbind dintr-o cafea bine facuta, fara a-i oferi acelasi lucru clientului sau ( a se observa ca toti avocatii procedeaza in acelasi mod cu toti clientii).
-Uitati, zice clientul V.Ceapa, despre ce este vorba.Eu m-am casatorit cu un anumit timp in urma cu o femeie.Mai precis, cu sotia mea.Sotia mea este cam mititica, satena, bine facuta, bineintretinuta, bine propor...
-Amanuntele acestea au vreo importanta? intreaba avocatul in timp ce-si fuma tigara.
-Nu, raspunse V.Ceapa, dar am vrut sa fiti bine informat.Deci, ne-am casatorit si am dus o viata normala impreuna un anumit numar de ani, care, daca nu va intereseaza, nu vi-l spun.
-Spuneti-mi.
-Zece.
-Mersi.
-Deci am dus o viata normala zece ani.Ce s-a intamplat dupa zece ani?
-Ce s-a intamplat?
-Duap zece ani tocmai ma intorceam de la Buzau cu trenul.Ma duc la vagonul-restaurant sa beau o bere, ma asez la o masa la care se mai afla inca o persoana, mai precis o femeie destul de tanara si bruneta, care bea cafea si se uita afara, la peisaj, oarecum ingandurata, aproximativ trista.Abia mai tarziu, mai exact la Ploiesti Sud, ea s-a intors spre mine si m-a privit lung."Dom'le, zice ea, eu te cunosc pe dumneata de undeva." "Doamna, zic, e posibil, desi caltoresc destul de rar, avand un serviciu sedentar."
-Sunteti poet? intreba avocatul.Observ ca raspundeati in versuri.
-Domnule avocat, se supara V.Ceapa, eu am venit la dumneavoastra pentru altceva, nu pentru a fi ironizat.Daca aveam nevoie de o ironie, ma duceam la alt specialist.
-Domnule, zise avocatul, imi cer scuze, dar va rog sa fiti mai succint.Ma asteapta si alti clienti.
-Bine.Cum doriti.Voi fi mai succint.Ajungem in Gara de Nord si eu ii propun sa o ajut cu transportarea bagajelor, ceea ce dansa a fost de acord.Am condus-o pana acasa cu autobuzul 74, care merge destul de mizerabil, iar dansa m-a invitat in casa si m-a servit cu o visinata proprie.Din discutia care a urmat, ca sa fiu succint, a reiesit ca ne simpatizam reciproc si ea m-a intrebat daca n-as putea lipsi de acasa in seara respectiva, pentru a ne distra impreuna, ceea ce am si facut.A doua seara la fel, a treia seara la fel, pentru ca in cea de a patra seara sa ne dam seama ca intre noi s-a format un sentiment serios, drept pentru care eu i-am declarat ca nu pot sa ascund acest fapt sotiei, pe care nu am mintit-o niciodata in cei zece ani de casatorie, fiind cinstit cu ea pana la fanatism.Ea a fost de acord, spunandu-mi ca a divortat de fostul sot tot din cauza sinceritatii, pe care o pune mai presus de orice sentiment, drept pentru care m-am dus acasa si i-am declarat sotiei adevarul curat, adica "uite, draga, sa si-asa".Sotia a facut ochii mari, in sensul ca nu -i venea sa creada aceasta chestiune, ea era convinsa ca am s-o iubesc pana in mormant, si zice ca ar vrea sa stea de vorba cu persoana respectiva.De acord.A doua zi, seara, se imbraca sotia frumos, se imbraca si persoana frumos si iesim la un local de categoria intai.Aici, dupa ce am servit cate o friptura de porc destul de gustoasa, sotia si persoana au avut o discutie sincera, in timp ce eu ascultam orchestra, de asemenea destul de reusita, si situatia s-a lamurit: adica sotia a intels ca intre mine si persoana e vorba de ceva sincer si trainic.Pe urma, ca sa nu mai intru in detalii, sotia s-a intors singura acasa, iar eu am condus persoana acasa, fara insa a ramane la dansa, ci am venit imediat la sotie pentru a vedea care este concluzia la care a ajuns si ca nu cumva sa savarseasca vreun gest cu urmari.Sotia era foarte calma si mi-a spus ceva care m-a mirat, in sensul ca si ea e incurcata cu o persoana pe care a intalnit-o in parc, un barbat pensionat de boala la patruzeci de ani, dar care se prezinta foarte bine.Adica era de acord sa-mi dea divortul in principiu, nu insa imediat, ci dupa ce va vedea ce intentii are persoana pensionara cu ea, care persoana pensionara era si ea incurcata cu o femeie casatorita, pe care nu putea s-o paraseasca brusc, pana nu vedea daca nu cumva dorea sa divorteze ea sis a se casatoreasca cu el.Eu am propus atunci sa lamurim lucrurile cat mai repede cu putinta, ca sa nu ne cream probleme reciproc.In acest sens, sotia a aranjat o intalnire intre ea, eu si persoana cu care era incurcata, adica pensionarul de boala, care a venit la intalnire cu persoana casatorita cu care era incurcat.Am luat masa impreuna la un local cu gradina, am servit cate un muschiulet de porc si doi mici si am discutat lucrurile frans, reiesind urmatoarele, ca sa fiu succint: femeia casatorita cu care era incurcat pensionarul de boala nu avea pretentie la casatorie de la acesta, intrucat ea avea un sot destul de bine, adica avocat, om in varsta, de care nu dorea sa se desparta, deci ii dadea voie pensionarului de boala sa se casatoreasca cu sotia mea, intrucat nu a urmarit decat o aventura distractiva, dat fiind ca asa se plictiseste foarte mult, iar sotul ii da orisicat libertate doreste.In acest sens, pensionarul de boala, foarte bucuros, a invitat-o la dans pe sotia mea, iar persoana casatorita m-a invitat pe mine, intrebandu-ma in timpul tangoului ce perspectiva am, in ce sens doresc sa-mi refac viata si daca nu as dori sa incerc o combinatie cu dansa, ceva extra, adica fara pretentii, nici din partea mea, nici din partea ei, pentru ca nu doreste sa-si paraseasca sotul, acesta fiind avocat, om varstnic si ingaduitor.Eu i-am raspuns ca deja sunt in perspectiva cu o persoana fata de care am sentimente sincere, dar ca asta nu inseamna un refuz, trebuie sa ne vedem, sa ne cunoastem, poate ca e totusi bine sa discutam si cu sotul in caz ca ne intelegem, sa obtinem o despartire si sa ne casatorim, pentru ca mie imi plac lucrurile sincere si deschise, nu vreau sa am necazuri pe linie de serviciu, adica sa fiu acuzat de imoralitate, neseriozitate, instabilitate sau mai stiu eu ce naiba.In sfarsit, ca sa fiu succint, am contractat cu persoana o intalnire pentru a doua zi, anuntand-o in prealabil pe persoana din tren de chestiunea care s-a ivit, intrucat eu sunt sincer si nu pot sa mint.Dansa a zis ca e de acord sa ma intalnesc si cu Imparateasa Cleopatra, cu conditia sa fiu om de cuvant si sa nu o incurc, adica sa aleg ori alba, ori neagra.LA intalnirea de a doua zi, persoana care fusese incurcata cu pensionarul de boala m-a atras foarte mult si brusc din punct de vedere fizic si psihic, drept pentru care eu i-am propus totusi o casatorie, la care dansa a zis ca daca eu insist, atunci sa merg sa discut cu sotul ei in acest sens...
-Domnule, scuza-ma, dar ma doare capul, spuse avocatul, care inghiti pe loc un antinevralgic.Vorbesti de o ora, cand puteai sa-mi explici toate astea in cateva fraze.Am inteles: vrei sa te divortez.
-Nu, zise V.Ceapa, pentru asta am avocatul meu, care se ocupa de chestiune.La dumneavoastra am venit in problema sotiei.
-Care sotie?
-Sotia dumneavoastra.
-Ce-i cu sotia mea?
-Pai eu ce-am vorbit pana acum?! Nu v-am vorbit de persoana care a fost incurcata cu pensionarul de boala si care acum e cu mine?!
-Da,si?
-Cum "si"?
In sfarsit avocatul realizeaza situatia, se clatina de doua ori, dupa care cazu lesinat. V.Ceapa, un tip destul de mic, destul de gras si sincer, se ridica si pleca nedumerit.Trecand prin anticamera, ceilalti clienti ai avocatului il privira cu o antipatie evidenta.

In doua randuri am dat spre donatie aceste manuale si carti care mi-au apartinut, si in ambele cazuri beneficiarii au disparut e parca le-as da Antrax printre pagini.

Cu speranta ca a treia incercare e cu noroc va rog sa ma scapati de cartile astea.
Daca sunteti din Craiova, le predau personal.

Titluri(incepand din coltul stanga-sus):

-"Turbo Pascal.Algoritmi si limbaje de programare" -manual clasa a 9-a.Tudor Sorin
-"Tehnici de programare " - manual clasa a 10-a.Tudor Sorin
-"Tehnici de programare 2" - manual clasa a 11-a.Tudor Sorin
-"Bazele informaticii" -manual clasa a 10-a.Ioan Tomescu
-"Sisteme de operare" - manual clasa a 10-a.Grigore Albeanu
-"Bazele informaticii" - manual clasa a 11-a, alternativele A si B (din 1998).Radu Marsanu
-"Bacalaureat informatica" - teorie, probleme, variante de subiecte.Florin Moraru
-"Calculatorul fara secrete" - ghid incepatori.Mihaela Carstea, Ion Diamandi

Daca esti interesat(a) sa le ai, da-mi un mail la cyanilla@yahoo.com

S-au donat!