Book2Let

Pana la infaptuirea reformei calendarului de catre Iulis Cezar, luna noiembrie era "a noua" (november).Grecii au preluat termenul de la romani, imprimandu-i doar unele particularitati fonetice.Ei il pronuntau "noembrios", "noembris".De la ei termenul a trecul in multe limbi europene, printre care si in limba veche slava, in care i se spunea "noiabri", "noiamvrii".Prin intermediul acestei limbi, care a servit mult timp ca mijloc de comunicare in administratia, scoala si biserica moldoveneasca, el a fost adoptat si in limba noastra.In hrisoavele, actele de hotarnicie si scrisorile vechi moldovenesti noiembrie figureaza in formele: "noemvrie", "noemvre" si "noemvrii".

In popor pana si dupa introducerea numelui oficial "noembrie" au circulat si alte numiri.In Rusia luna noiembrie era numita GRUNDENI, de la "grud" (bulgari inghetati, drum rau plin de bulgari inghetati).

Termenii populari romanesti pentru aceasta luna sunt:BRUMAR, PROMORAR, BRUMARUL CEL MARE.
Provenienta lor e destul de clara: Brumar de la bruma si Promorar de la promoaroaca.

Un proverb versificat spune urmatoarele despre BRUMAR:

Proverbele lui Brumar se refera la starea vremii, contin unele observatii sinoptice.Prin ele se subliniaza ca aerul se raceste simtitor, s-au dezgolit copacii cu totul, iar brumele diminetilor sunt mai groase si frig mai tare la talpi.In aceasta perioada poate fi prezisa iarna: "Daca asuda ferestrele, va fi ger", "Daca tuna la inceputul lui noiembrie, va fi o toamna lunga", "Cand stelele par mai mari ca de obicei, va fi ger".

Exista in limba romana expresia "A fi batut de bruma", care are sensul de "a fi ofilit, indispus, slab, neputincios".Ea e folosita si la adresa oamenilor batrani, cu parul incaruntit.
Aceeasi zicala mai semnifica si "ceva foarte mic, sau iintr-o cantitate foarte mica".De exemplu, "bruma de bucate", "bruma de avut".
In poezia populara intalnim versurile:


care redau cu totul alt sens - multi.
Prin proverbe poporul a ras de oamenii nesabuiti, care fac totul de-a-ndoaselea si uumbla "pe bruma desculti si pe roua incaltati".Pe de alta parte tot in forma aforistica a fost fixata observatia foarte importanta pentru oamenii din agricultura, ca "Daca infloresc salcamii, nu mai bate bruma".Dar aici nu mai este vorba de brumele Brumarului, ci despre cele din primavara.
_____________________
photo by me @ secondlife.com

Pasez aceasta carte intru lectura unei cititoare a blogului care isi manifesta interesul pentru ea lasand un comentariu in care sa scrie de ce o doreste.Suport taxa de expediere prin posta.
Fara like-uri pe facebook si alte conditii to-do.Cer doar un mail de contact ca sa stiu de unde s-o iau.M-as bucura si sa stiu ca din cand in cand ma viziteaza via GoogleFriendConnect, desi nici asta nu e obligatoriu.

Expediata Patriciei

De fiecare data cand te imbraci, iti dezvalui identitatea. Prin stil, impartasesti o parte din povestea vietii tale, punandu-ti in valoare creativitatea. Totul despre stil te ajuta sa iti explorezi personalitatea prin moda – acea latura intima care se desfata cu perspectiva si experienta minunata de a crea o imagine fascinanta.

De la cultivarea bunului-gust pana la evitarea faux pas ului in moda, Nina Garcia iti ofera un ghid al excelentei vestimentare! Cum si cand se poarta o anumita tinuta, cum se imbina culorile si materialele si, nu in ultimul rand, cum sa experimentam si sa ne jucam, acest manual de stil te invata cum sa iti creezi o imagine unica si personala. Un ghid ce nu tine cont de timp sau de spatiu si care isi propune sa le reaminteasca tuturor femeilor ca stilul etern este stilul personal si ca trebuie sa incercam sa ne redefinim prin sarbatoarea vie a modei.

„Stilul presupune sa ti descoperi propria identitate – sa afli cine esti si cine vrei sa fii in lume.” Nina Garcia

Parere personala pe scurt: carte de citit intre doua statii de autobuz sau pe buda.O frapanta asemanare este intre aceasta carte si Manualul de stil al Danei Budeanu dn care iarasi nu am invatat mare lucru.Acum stiu de unde s-a inspirat stilista noastra autohtona.Nu spun ca e o carte prost scrisa, atata doar ca nu fac parte in publicul tinta.Pentru ca o duduie sa ramana perplexa la aflarea truismelor enuntate de Nina ar insemna ca respectiva cititoare sa fi iesit acum din padure, fara urma de cunostinte in ale stilului sau fler sau curozitate macar in a incerca a construi unul propriu, si asta nu vine din partea uneia ca mine care se crede cine stie ce cunoscatoare.

Optiuni de cumparare:

site Nemira (momentan la oferta)

okazii (la un pret pe care chiar nu as vrea sa-l discut stiind ce informatii ofera cartea)

amazon, ebay .

Despre site-ul Nemira.ro am numai cuvinte de lauda totusi, fiecare comanda a fost livrata mai mult decat prompt, drept pentru care le-am si multumit pe Twitter.In plus, au adaugat in colet si o carte cadou.

In fapt, o sa si ofer cadou cartea acestui subiect, precum si cea primita cadou, unei cititoare curioase a acestui blog.Rog doar un ragaz de 2 saptamani, caci momentan e imprumutata spre citire.
Nina Garcia - Totul despre stil. Fashion, Lifestyle, Glamour

Aprilie, desi era si el legat de o zeitate (Venus), totusi a primit numele pe alta cale.In a patra luna a anului natura "se deschide", pamantul isi dezbraca cojoacele de omat, se desfac mugurii, toate vietatile se grabesc sa iasa la soarele primaverii.De la verbul "a deschide", care in latina suna "aperire", a si provenit numele lunii Aprilie.

Cel care a atras primul atentia asupra acestei origini a fost poetul Ovidiu.

V.Alecsandri era de parere, ca si numele popular PRIER este de aceeasi provenienta.Intr-o nota la balada "Brumarelul", el arata: "April - prier (deschizator)...".Dar acest nume a fost lamurit si altfel.Prin etimologizare populara el era derivat de la verbul "a prii", considerandu-se ca botezatorii lunii aprilie au porni de la intentiia de a reda si fixa afectiunea lor fata de luna priitoare muncilor agricole si pasunatului.Exista chiar si unele expresii, in care Prier apare alaturat lui "a prii". "Prier prieste, dar si jupeste", zice un vechi proverb romanesc.Se are in vedere firea naravasa a lunii care prieste atunci cannd vine cu vreme calda si jupeste cand da friguri si ingheata semanaturile si livezile inflorite.Proverbul are si variante: "Prier ori prieste, ori despoaie", "Prier prieste, dar si pripeste" s.a.

Prier apare si ca personaj al unor legende si povesti populare.Iata cum este caracterizat el in povestea lui "Prier si cei doi frati":
"...Toate lunile anului sunt bune, dar luna lui Prier, vai...Amus ploua, amus e picla, amus ninge, si mai toate oile pier. Nu degeaba a zis cine a zis, ca Prier prieste, dar si jupeste".

Aluzii la firea schimbatoare a lunii date aflam si in literatura romana. M.Eminescu spune despre un personaj din "Scrisoarea IV", ca "ii rece si cu toane ca si luna lui april".

Vedem asadar o oarecare asemanareintre martie si aprilie in ceea ce priveste toanele lor atmosferice.Totusi Prierul e mai bland si se poate spune ca Martie il intrece in aceasta privinta.Graitoare este povestea lui "Martie si Aprilie", inregistrata acum mai bine de un secol.Iat-o:

"Odata Martie pofti pe Apilie la sindrofie.Aprilie puse boii la jug si gati caarul de drum, iar Martie dete cu omat si acoperii cimpii peste tot.S-a intors Aprilie acasa, ca era greu sa mearga cu carul.Lasa, zice, ca merg cu sania.Dejuga boii si-i puse la sanie, iar Martie facu sa fie cald si topi omatul, asa ca cursera piraiele si se revarsara riurile.S-a intors Aprilie acasa, ca nici sa treaca.S-a gandit cat s-a gandit, a inhamat boii la car, a pus in car sania si a mai luat si o luntre.S-a facut viscol mare, a dejugat Aprilie boii si i-a pus la sanie; a inceput sa ploaie, s-au facut apele mari, a pus Aprilie sania cu boii in luntre si a inceput a visli.Asa a ajuns, in fine, la Martie".

Din observatiile plugarilor reiese totusi ca aprilie e bine pentru roadele viitoare sa fie ploios: "Prier fara ploaie chheful taranului moaie", "Prier fara ploi, aduce in casa nevoi".Un proverb latin sustine acelasi gand: "Martie uscat, aprilie ud, maiul racoros, aduc belsug pe paine, poama si fin".

Prier, pe buna dreptate, este numit "al verdetii domn" (V.Alecsandri).
Este luna nadejdilor frumoase.
_____________________
foto via Koinup.com

Pe timpuri, cu multe veacuri in urma, anul nou incepea primavara, odata cu reluarea muncilor agricole.Si atentia oamenilor era indreptata spre zeul Marte, care pana a deveni zeu al razboiului, avea alta functie.La inceput el era zeu al agriculturii, protectorul vegetatiei.Prima luna a primaverii i-a fost inchinata anume lui.Pentru a-i castiga bunavointa, romanii aduceau in cinstea lui diferite ofrande, il slaveau in cantece si imnuri, organizau felurite ritualuri.In schimb el trebuia sa protejeze semanaturile, sa le fereasca de grindina, de furtuni si pasari.Numele lunii - Martius - s-a raspandit la multe popoare.Rusii numesc prima luna a prima luna a primaverii "mart", spaniolii "marzo", norvegienii "mars".Romanii ii zic MARTIE, MART, MARTISOR, MARTA, DOCHIA, CHIRDOSIA si GERMANAR.

Numele MARTISOR, care este un diminutiv al lui MART, vorbeste despre dragostea noastra fata de aceasta luna frumoasa, care vine sa ne trezeasca din somnul de iarna natura intreaga.Incep a curge la vale paraiasele, rasar brandusele, ghioceii, viorelele, incolteste iarba.Cu acest frumos cuvant a fost numit si acel suav suvenir, impletit din fire albe si rosii, p care obisnuim sa-l oferim pretenilor si cunoscutilor nostri si care a devenitun simbol al tineretii, dragostei, puritatii, credintei si sanatatii.

Prin traditie, primele, zece-douasprezece zile ale lunii marti sunt considerate ca fiind "zilele babelor","zilele babei Dochia(Odochia)","zilele babei Marta","zilele Chirdosiei".In perioada aceasta vremea este foarte instabila: se schimba brusc temperatura aerului, ploile alterneaza cu ninsorile.Parca ar veni primavara dar n-o lasa iarna.Cand ninge in martie spunem ca "baba Dochia isi scutura cojoacele".

Legenda spune ca Dochia a fost o baba rea si artagoasa.Ea avea o turma de oi si capre.Pe la sfarsitul iernii terminase nutretul si astepta sa iasa iarba, sa poate scoae turma la pascut.Intr-o zi ii porunceste tinerei sale nurori sa plece la padure si sa-i aduca fragi, ca tare ii era pofta.In gandul ei baba tragea nadejde ca nora va da de o pajiste inverzita si apoi va putea iesi acolo cu turma la pascut.Sarmana nora n-a avut incotro.A luat cosuletul si a pornit spre padure.Era frig si zapada cat vedeai cu ochii.Dupa o bucata e drum, iata ca da de o poienita unde ardea un rug, in jurul caruia sedea sa se incalzeasca doisprezece oameni.Erau lunile anului.Au poftit-o sa se apropie s au intrebat-o ce griji au facut-o sa umble prin padure pe o asemenea vreme.Si ea le-a spus necazul.Atunci unul din ei ii toarna in cos carbuni aprinsi.
-Mergi si-i du babei fragi.
Femeii nu-i veni deodata sa creada, dar cand s-a uitat in cosulet, era plin cu fragi frumosi.Cel care-i umpluse cosul era Martisor.
Daca a vazut baba fragii, n-a stat nicio clipa.Si-a imbracat toate cojoacele cate le avea si s-a pornit cu oile si caprele sale spre poiana cu fragi.Se lauda ca nu se teme de Martisor.Acela, indignat de purtarea batranei pastorite, e hotaraste s-o invete minte.O urmareste, dand cand ploaie, cand ninsoare.De ploaie incep a se ingrela cojoacele Dochiei si ea este nevoita sa le lepede unul cate unul.Cand l-a aruncat si pe cel de-al doisprezecelea, Martisor hop! si sloboade un ger.Baba s-a prefacut pe loc intr-o stana de gheata.

Legenda este plina de invataminte pentru cei aroganti, nesabuiti, nerabdatori si necumpatati.

Chipul Dochiei face parte din galeria personajelor mitice ale folclorului nostru.Prototipul ei poate fi gasit in chipul femeii atotstapanitoare, creat in epoca matriarhatului, cunoscut in mitologia tuturor popoarelor indo-europene sub diverse nume.

Din limbajul plugarilor transpare si denumirea de GERMANAR, care provine din verbul "a germina" - a incolti.

In incheiere, "Sfarsitul iernei" de Vasile Alecsandri:

S-a dus zapada alba de e intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii.
Cimpia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vint.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin ripi adanci zapada de soare se ascunde.
Piraiele umflate curg iute, sopotind,
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, doamne! iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vested iata un fir de iarba verde,
Pe care-ncet se urca un galbin gindacel,
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarbga verde, o raza-ncalzitoare,
Un gindacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!

_
foto credit: arhiva personala si desenatori.ro

Numele celei de-a doua luni a anului - februarie- provine din latinescul "februarius" - luna purificarii.Este luna lui Februus, care figureaza in mitologia romana ca zeu al purificarii si ca protector al pastorilor si turmelor.In timpul Lupercaliilor, sarbatoare pastoreasca din Roma Antica, ce se tinea la 15 februarie , i se aduceau jerfe tapi si capre, din pieile carora se taiau curele, numite "februa" (purificatoare).Toti cei prezenti se lasau loviti cu aceste februa, fiind convinsi ca in urma acestor "operatii" vor fi feriti de boli si neplaceri.

Numele oficial "februarie" a patruns in multe limbi.La noi el este uneori rostit FEBRUAR.

Deseori oamenii mai in varsta sustin ca februarie e luna fierarilor.Acestora li se mai spune f a u r i sau f a u r a r i.De aici au provenit numele populare ale lunii: FAUR si FAURAR.

Varianta FAURAR se intalneste mai mult in folclor.Sa ne amintim proverbele: "Faurar cu frigul scoate din lazi castigul", "Fie iarna cat de rece, numai faurar de-ar trece" etc.

Termenul FERECAR s-a nascut de asemenea in mijlocul mesterilor-faurari."A fereca" inseamna a incatusa, a pune in fiare, in lanturi.La figurat si despre gerurile lui februarie se spune adesea ca f e r e c a apele, imbraca lacurile si raurile in carapace dura si rece de gheata.Expresia "Faurul fereca si desfereca" este folosita si referitor la mesterii fierari, si la luna februarie.

In aceeasi ordine de idei este interesant de observat ca imaginea "ger-fierar" exista si in creatia orala a popoarelor slave.Avem in vedere chipul lui Morozco, care in unele povesti rusesti este un fierar si fereca apele cu ajutorul "crivatului de fier".Cat despre numele de FLUIERAR, se crede ca a aparut in asociatie cu fluieratul crivatului cumplit din aceasta luna.Luna februarie fiind cea mai friguroasa, se zice ca "ii frig de crapa si pietrele", "ii frig de crapa ouale corbului", "ii ger de crapa lemnele in padure".Si tot cu o vadita exagerare: "Ii frig de ingheata cenusa in vatra".Taria cojilor oualelor corbilor a fost pusa in rand cu cea a lemenlor si pietrelor nu intamplator.Ornitologii au stabilit ca, intr-adevar, ouale depuse de corbite in ianuarie si clocite pana in februarie, au o coaja dura si groasa.Gerul ajuta puii sa o sparga si sa iasa la lumina zilei.

In alte proverbe este vorba de comportarea cainilor pe timp de iarna.Expresia "e asa de friga incat ti-e mila sa lasi cainele afara" este cunoscuta in multe tari, mai ales europene.Alte zicale despre iernarea cainilor: "cainele ierneaza afara dar numai el stie cum", "si cainele iese din iarna, dar numai piele lui stie cum", "a iesi ca si cainele din iarna"

Adesea la vaza unor proverbe si zicatori stau intamplari adevarate sau povestioare pline de invataminte.Se spune cateodata "Tot cainele isi face casa iarna" sau "Iarna era asa de friguroasa, ca si cainele zicea ca-si face casa", "Cainele toata iarna isi face casa, si vara se duce la umbra".

Se spune ca un omulean sarman, nelipsit de simtul umorului, ar fi zis candva ca este gata "sa dea doua ierni pe o vara".Si vorbele lui de duh au capatat aripi, s-au raspandit in timp si in spatiu devenind pe drept cuvant, proverbiale.

________________
foto arhiva personala

sursa foto via Koinup

Romanii aveau obisnuinta de a boteza fenomele naturii (vanturile, curentii acvatici, constelatiile) cu nume mitologice.Ei spuneau: "luna lui Ianus", luna lui "Marte", samd.Numele lunilor din limba latina au patruns aproape in toate limbile globului pamantesc, odata cu introducerea in tarile respective a calendarului grigorian, de care ne folosim si in prezent.

Prima luna a anului romanii au hotarat sa i-o dedice lui Ianus, numele caruia venea de la cuvantul "usa", "poarta".Asadar Ianus era zeul usilor, un zeu deschizator de porti, un zeu al inceputurilor.Cu introducerea divizarii ciclului anual in 12 segmente cronologice, el a mai capatat o functie, cea de deschizator al anului nou.Mitologia romana il prezenta cu doua fete indreptate in directii opuse: una privea spre trecut, iar cealalta spre viitor.Se presupunea ca el cunoaste bine trecutul si poate prezice negresit viitorul omenirii.Afara de acesta, el avea la maini 365 de degete.Pictorii antici il desenau si cu o legatura de chei in mana, cum ii sta bine unui usier.In anii pasnici, Ianus tinea portile Romei inchise, iar in anii grei de razboi tot el avea grija sa le deschida.El era deci protectorul orasului.

In Rusia, lunii ianurie i se zicea "ghenvari", "ghenari".La 1700 Petru I a emis un ucaz (ordin, decret) prin care cerea sa se numere anii de la "I ghenari".Acest nume nou al lunii ianurie a substituit vechile ei denumiri populare de "prosinet", "seceni" si "Vasiliev meseat".El a patruns mai tarziu si in limba romana, sub forma denumirilor de "ghenar" si "ghenarie", pe care le intalnim in cronici si in diferite documente vechi.L-a "fixat" si poezia populara orala: